Fobia este o tulburare nevrotică caracterizată în principal prin simptome de teroare. Pacienții experimentează o teamă intensă și irațională față de obiecte sau situații specifice, însoțită de anxietate marcată și simptome ale sistemului nervos autonom, căutând în mod activ să evite aceste situații pentru a-și alina suferința.Pacienții recunosc că temerile lor sunt iraționale și inutile, dar rămân incapabili să le controleze, ceea ce duce la afectarea funcționării zilnice. Obiectele care provoacă frică pot fi singulare sau multiple, cum ar fi animalele, spațiile deschise, încăperile închise, înălțimile sau situațiile sociale. Tulburarea afectează în principal adolescenții și persoanele în vârstă, cu o prevalență mai mare în rândul femeilor.Studii străine raportează o rată de prevalență de 6‰ în populația generală (1983), în timp ce sondajele efectuate în China indică o prevalență medie de 0,59‰ (1982). Cu toate acestea, cercetarea lui Agras din 1969 a raportat o rată de prevalență de 77‰. Etiologia fobiilor rămâne neclară.Cercetările sugerează posibile asocieri cu predispoziția genetică, factorii constituționali, influențele fiziologice și elementele psihosociale. Mai jos explorăm aceste cauze pentru a înțelege mai bine cum pot apărea fobiile și cum poate fi îmbunătățită prevenirea în viața de zi cu zi. 1. Factori genetici Agorafobia prezintă o concentrare familială, afectând în special rudele de sex feminin. Studiile indică rate de concordanță mai mari în rândul gemenilor monozigoți în comparație cu gemenii dizigoti.Anumite fobii specifice prezintă tendințe ereditare pronunțate, cum ar fi fobiile de sânge și de injecții. 2. Factori constituționali Anterior, se credea că pacienții prezentau adesea personalități timide, pasive, dependente și extrem de introvertite înainte de debutul bolii, cu o predispoziție către anxietate, frică și tendințe obsesive. Persoanele care au beneficiat de o protecție maternă excesivă în timpul copilăriei sunt, de asemenea, mai susceptibile de a dezvolta fobii la vârsta adultă.
3. Factori fiziologici
Cercetările indică niveluri ridicate de excitație în sistemul nervos al persoanelor care suferă de fobii. Aceste persoane prezintă o sensibilitate și o vigilență sporite, menținând o stare de excitație excesivă. Sistemul lor nervos simpatic predomină, cu o secreție crescută de adrenalină și tiroxină. Cu toate acestea, relația cauzală dintre această stare fiziologică și fobie rămâne neclară.
4. Factori psihosociali
Pacienții pot experimenta declanșatori psihologici specifici înainte de primul episod. Datele indică faptul că aproape două treimi dintre persoanele afectate pot identifica în mod activ o cauză specifică pentru starea lor.La începutul secolului al XIX-lea, psihologii americani au folosit teoria reflexelor condiționate pentru a explica mecanismul de dezvoltare a fobiei. Ei au emis ipoteza că extinderea și persistența simptomelor de frică apar din expunerea repetată la anxietate condiționată, în timp ce comportamentele de evitare împiedică dispariția acestei condiționări.Adică, atunci când un pacient întâlnește un stimul specific care induce frică, alți stimuli care nu provoacă frică (stimuli necorelați) prezenți în aceeași situație pot acționa simultan asupra cortexului cerebral al pacientului. Împreună, aceștia formează un stimul mixt care stabilește un reflex condiționat. În consecință, la expunerea ulterioară la o astfel de situație, chiar și în prezența doar a stimulilor necorelați, poate fi declanșată o frică intensă.Cu toate acestea, teoria reflexului condiționat are dificultăți în a explica cazurile în care pacienții nu au antecedente de experiențe traumatice sau în care obiectele fricii se schimbă frecvent.