Fesele mari
pot fi corelate cu o sănătate cardiovasculară mai bună, dar cele două nu sunt echivalente.
Motivul principal este că persoanele cu fese mai mari tind să aibă un profil lipidic mai bun, reducând astfel probabilitatea de rigidizare cardiovasculară și cerebrovasculară. Grăsimea din fese poate neutraliza acizii grași nocivi și conține substanțe antiinflamatorii care previn blocajele arteriale, ceea ce înseamnă că persoanele cu fese mai mari au și un risc mai mic de a dezvolta diabet.Cercetările internaționale indică faptul că grăsimea de la șolduri este, în general, clasificată ca grăsime benefică, în timp ce grăsimea abdominală este considerată, de obicei, dăunătoare. Grăsimea de la șolduri reduce nivelurile de colesterol rău (LDL) și crește nivelurile de colesterol bun (HDL), contribuind la prevenirea rigidizării vasculare și chiar la reducerea riscului de diabet. „Cu toate acestea, bolile cardiovasculare au numeroși factori care contribuie la apariția lor și nu se poate afirma că persoanele cu șolduri mai mari au neapărat o sănătate cardiovasculară mai bună”,„Directorul Zang a subliniat că nu se poate face această echivalență.
Coapsele mai groase
pot indica într-adevăr sănătatea inimii; persoanele cu siluetă „în formă de pară” se confruntă cu un risc relativ mai mic de boli cardiovasculare.
Un studiu danez de 12 ani, care a implicat 3.000 de bărbați, a revelat că
cei cu circumferința coapselor mai mare de 60 de centimetri și mușchi puternici ai picioarelor au prezentat un risc semnificativ mai mic de deces prematur și boli de inimă.Coapsele mai groase indică mușchi puternici ai picioarelor, reducând substanțial riscul de deces prematur și boli de inimă. Circumferința coapselor poate corela pozitiv cu greutatea miocardică; coapsele mai subțiri corespund adesea unei mase miocardice mai ușoare.
Multe femei se plâng că nu au picioare suficient de subțiri, însă grăsimea feminină se acumulează predominant în șolduri și coapse, ceea ce face ca picioarele mai pline să fie destul de normale.În prezent, comunitatea medicală acceptă pe scară largă faptul că obezitatea abdominală, denumită și obezitate centrală, prezintă riscuri semnificative pentru sănătate. Persoanele cu o siluetă „în formă de pară” – caracterizată printr-o talie îngustă și șolduri și coapse mai pline – se confruntă cu un risc mai mic de boli cardiovasculare decât cele cu o „burtă de bere” proeminentă și picioare subțiri.
Numeroase alunițe
Nu există niciun temei pentru întârzierea îmbătrânirii; unele alunițe prezintă risc de cancer
Cercetări recente efectuate de King's College London indică faptul că femeile cu alunițe multiple par de obicei cu 6-7 ani mai tinere decât vârsta lor reală în comparație cu cele fără alunițe, prezentând în același timp o incidență mai mică a afecțiunilor legate de vârstă, cum ar fi bolile de inimă și osteoporoza.Motivul rezidă în telomerele de pe cromozomi, care acționează ca niște ceasuri biologice: persoanele cu peste 100 de alunițe au, de obicei, telomere mai lungi decât cele cu mai puțin de 25 de alunițe. Nu există dovezi care să lege direct numărul de alunițe de îmbătrânire sau de sănătate.Majoritatea persoanelor au mai multe „alunițe întunecate” pe corp, cum ar fi nevi pigmentați, dermatofibroame și nevi sebacei. Nevii pigmentați se împart în două categorii principale: congenitali și dobândiți, cei din urmă fiind tipul predominant. Unele persoane au numeroase alunițe, în timp ce altele au puține, deși știința medicală nu are în prezent o explicație definitivă pentru această variație.
Un tip de aluniță, cunoscut sub numele de melanom malign, este o formă extrem de letală de cancer de piele care a atras o atenție sporită în ultimii ani. Dincolo de alunițele faciale, este necesară o vigilență deosebită pentru alunițele sau negii situați pe zone frecvent frecate, cum ar fi mâinile, picioarele sau gâtul. Frecarea persistentă poate provoca abraziuni ale pielii, putând declanșa transformări maligne.În cazul în care o aluniță se mărește brusc, se întunecă, provoacă mâncărime sau durere, dacă apare o ulcerație locală sau dacă în jurul ei apar mici alunițe satelit, este esențial să se consulte imediat un medic.
Picioare plate
Mai puține leziuni la picioare? Are sens. Persoanele cu picioare plate trebuie să fie atente când fac exerciții fizice.
Cercetări americane recente indică faptul că persoanele cu picioare plate suferă mai puține leziuni la picioare și la gambe. Cei cu arcuri plantare înalte se confruntă cu un risc de leziuni de 6 ori mai mare comparativ cu persoanele cu picioare plate.
Arcurile plantare excesiv de înalte împiedică piciorul să intre în contact complet cu solul.
Talpa unui picior normal nu este plată, ci arcuită, asemănându-se cu un pod. Pierderea acestei structuri arcuite determină colapsul piciorului, rezultând picioare plate. Unele cazuri pot implica anomalii scheletice, cum ar fi talusul vertical sau coaliția tarsiană.
O arcadă normală amortizează impactul mersului, protejând creierul și organele interne. Persoanele cu arcuri colapsate, care nu beneficiază de această amortizare pe termen lung, sunt predispuse la afecțiuni ale coloanei cervicale și lombare. În plus, vasele de sânge și nervii comprimați din talpă, împreună cu ligamentele întinse excesiv, împiedică grav mersul.
Nasuri mari
Nu sunt predispuse la răceli – logica din spatele acestui fapt, deoarece răcelile sunt legate de imunitate
Un nas mare nu se aliniază cu idealurile estetice contemporane.
Cu toate acestea, cercetările efectuate de Universitatea din Iowa relevă că nasurile mai mari reduc de fapt probabilitatea de a inhala praf și alți poluanți, îmbunătățind în același timp rezistența la agenții patogeni nocivi. În consecință, persoanele cu nasuri mai mari răcesc sau se îmbolnăvesc de gripă foarte rar. Dimensiunea nasului are un impact semnificativ asupra funcției respiratorii. Nările mai largi și căile nazale mai mari indică organe respiratorii bine dezvoltate; dimpotrivă, nările mai mici sugerează o capacitate respiratorie mai slabă, ceea ce face ca persoana să fie predispusă la dificultăți de respirație și senzație de apăsare în piept în spații slab ventilate.
Inhalarea prafului prin nas este determinată în mare măsură de structura internă a cavității nazale, inclusiv de cantitatea și densitatea firelor de păr nazale. Prin urmare, afirmația că „nasurile mai mari sunt mai puțin predispuse la inhalarea prafului” este fundamental inexactă.
În plus, răceala obișnuită este o boală a căilor respiratorii superioare cauzată de reproducerea în masă a virusurilor în sistemul respirator. Infecția cu virusuri purtate de persoane infectate, combinată cu scăderea rezistenței organismului, sunt principalele cauze ale răcelilor.
Urechi mari
Nu are sens să se afirme că urechile mari previn pierderea auzului la bătrânețe; auzul scade în mod natural odată cu vârsta.
Deși urechile proeminente ale unei femei pot să nu aibă farmecul delicat al celor mai mici, cu cât urechea externă este mai mare, cu atât sunetul captat de canalul auditiv este mai clar. În consecință, persoanele cu urechi mari rareori suferă de pierderea auzului legată de vârstă.
O ureche externă mai mare amplifică într-adevăr recepția sunetului, datorită funcției sale de colectare a stimulilor auditivi. Cu toate acestea, pierderea auzului legată de vârstă provine din degenerarea naturală a organelor senzoriale, ceea ce înseamnă că chiar și urechile mari pot să nu perceapă sunetele cu o claritate mai mare. În plus, acuitatea auditivă este influențată de nivelurile de zgomot din mediu; în medii excesiv de zgomotoase, chiar și auriculele mari au dificultăți în a distinge vorbirea.
Sânii mai mici
pot contribui într-adevăr la o coloană vertebrală mai dreaptă, dar osteoporoza postmenopauză reprezintă o amenințare mai mare pentru sănătatea coloanei vertebrale.
Deși multe femei își doresc adesea un bust generos, acesta exercită în mod neașteptat o presiune suplimentară asupra coloanei vertebrale.
Cercetătorii turci au descoperit că sânii mai mari, în special cei de peste cupă D, sunt corelați cu o susceptibilitate crescută la dureri în partea superioară a spatelui și la curbura coloanei vertebrale, în timp ce sânii mai mici nu sunt. Sânii excesiv de mari perturbă curbura naturală a coloanei vertebrale și punctele de presiune, „greutatea în exces” provocând deformarea coloanei vertebrale.
Sânii excesiv de mari perturbă curbura naturală a coloanei vertebrale și punctele de distribuție a presiunii, „greutatea în exces” provocând modificări ale coloanei vertebrale. Obezitatea severă afectează, de asemenea, coloana vertebrală, exercitând o presiune semnificativă asupra articulațiilor genunchilor. Pozițiile nesănătoase în timpul statului jos, al somnului și chiar al mersului au un impact mai mare asupra sănătății coloanei vertebrale, în special statul jos prelungit.
În realitate, osteoporoza postmenopauză reprezintă o amenințare mai mare pentru coloana vertebrală decât mărimea sânilor. Medicul șef asociat Wang Yuntao explică că, indiferent de mărimea sânilor, osteoporoza provoacă modificări ale grosimii coloanei vertebrale, reducerea înălțimii și compromiterea capacității de susținere a greutății la femei, agravând de obicei durerile de spate.
Degetele scurte
Nu există o legătură logică cu viteza de alergare; capacitatea de sprintare este legată de structura călcâiului și a arcului
Cercetări britanice recente indică faptul că degetele mai scurte au evoluat pentru a spori viteza de alergare.
Degetele mai lungi implică mai mulți mușchi și oase, ceea ce face alergarea mai obositoare și reduce absorbția șocurilor. Animalele pricepute la alergare au degete deosebit de scurte.
Din perspectiva scheletului, degetele mai scurte nu înseamnă neapărat alergare mai rapidă; dimensiunea osului călcâiului și înălțimea arcului joacă, de asemenea, un rol important.
Să luăm ca exemplu sportivii de culoare: în timp ce degetul mare este de obicei cel mai lung la majoritatea oamenilor, sportivii de culoare au adesea al doilea deget ca fiind cel mai lung. De asemenea, ei au calcane mai mari, arcuri plantare mai înalte și tălpi mai groase și mai cărnoase. Această combinație modelează întregul picior ca un „arc” elastic.Astfel de picioare „în formă de arc” au o elasticitate superioară, minimizează șocul la aterizare și oferă o amortizare îmbunătățită. Mai mult, mușchii bine dezvoltați din tălpile picioarelor afro-americanilor contribuie la o mai mare forță internă a piciorului. Testele științifice indică faptul că, atunci când aplică aceeași forță de împingere a piciorului pe sol, afro-americanii prezintă o elasticitate de 3-4 ori mai mare decât caucazienii. În consecință, ei tind să alerge mai repede și să sară mai sus.