Neurodermatita prezintă similitudini cu afecțiuni din medicina tradițională chineză, precum „psoriazisul” și „eczema cervicală”. Ea apare din cauza stagnării umidității vântului în piele și a fluxului meridian qi afectat. Această afecțiune dermatologică se manifestă predominant prin asperitate și îngroșare simetrică a pielii, însoțită de mâncărime intensă, afectând în mod obișnuit gâtul, membrele și regiunea lombosacrală.Neurodermatita, denumită și lichenificare simplă cronică, este o afecțiune dermatologică cronică caracterizată prin prurit paroxistic și lichenificare a pielii. Este o afecțiune cutanată frecventă și recurentă care afectează în principal adulții tineri și adulții, copiii nefiind în general afectați. Apare frecvent vara sau poate să nu prezinte un model sezonier distinct. Mai jos este o introducere în simptomele neurodermatitei.
Simptomele neurodermatitei:
1. Erupțiile cutanate apar în principal pe gât, pe suprafețele extensorilor membrelor, în regiunea lombară, în fosa popliteală și în perineu;
2. Din punct de vedere clinic, se clasifică în forme localizate sau diseminate, cele din urmă fiind mai frecvente;
3.Inițial, apare mâncărimea localizată. În urma zgârieturilor sau frecării repetate, apar papule mici, rotunde sau poligonale, cu dimensiuni variind de la semințe de mei la fasole mung. Acestea pot fi de culoarea pielii, roșu pal sau maro deschis, cu un ușor luciu. Ulterior, numărul leziunilor crește și acestea se unesc în pete, formând leziuni cutanate lichenificate tipice. Aceste leziuni variază în dimensiune și formă, cu papule plate împrăștiate ocazional în jurul periferiei;
4. Se resimte un prurit intens. Afecțiunea are o evoluție cronică, cu potențial de recidive sau simptome persistente, nerezolvate.
În ce constă tratamentul pentru neurodermatită?
Prezentarea clinică a neurodermatitei începe de obicei cu piele uscată și aspră, posibil însoțită de papule, descuamare și mâncărime intensă. În timp, pielea se îngroașă, cu adâncituri ale pielii, pigmentare și lichenificare.Unele erupții cutanate rămân limitate la zone specifice, denumite neurodermatită localizată; altele se răspândesc pe membre și trunchi, denumite neurodermatită generalizată.
Medicina tradițională chineză atribuie neurodermatita stresului emoțional, frecării mecanice repetate sau dezechilibrelor alimentare/de stil de viață care provoacă stagnarea căldurii meridianului ficatului, deficiența de sânge cu uscăciune vântului sau stagnarea qi-ului cu stază sanguină.
Medicina modernă clasifică această afecțiune ca o dermatoză neurofuncțională, deși etiologia sa precisă rămâne neclară. Se recunoaște în general că debutul este legat de disfuncția corticală și iritația fizică locală.
Manifestările dermatologice ale neurodermitei sunt caracterizate prin uscăciune, asperitate, îngroșarea pielii, descuamare și prurit intens. Patogeneza sa este asociată în cea mai mare măsură cu vântul, uscăciunea, deficitul de sânge și staza sanguină. În consecință, abordările terapeutice utilizează frecvent principii precum alungarea vântului, umezirea uscăciunii, hrănirea sângelui și promovarea circulației sanguine pentru a rezolva staza.În plus, se utilizează frecvent plante sedative și hrănitoare pentru inimă, cum ar fi cochilia de stridie perlată, hematitul, scoarța de Albizia, poria, semințele de jujube, osul de dragon și cochilia de stridie. Pentru cazurile complicate de căldură umedă, trebuie adăugate în mod adjuvant agenți care elimină umezeala și căldura, inclusiv rădăcina de smilax, rehmannia crudă, scoarța proaspătă albă și rădăcina de sophora.
Există numeroase terapii externe pentru neurodermatită, printre care: - Spălarea externă - Aplicarea topică - Frecarea externă - Terapia cu vezicule - Terapia prin zgâriere - Moxibustionul medicamentos - Acupunctura - Injectarea în puncte de acupunctură - Terapia cu ace de floare de prun - Moxibustion Fiecare dintre acestea are o eficacitate variabilă în cazul neurodermatitei. Din punct de vedere clinic, se poate alege una sau mai multe metode în funcție de circumstanțele individuale.De exemplu, în stadiile incipiente cu simptome ușoare, spălarea externă, aplicarea topică, terapia cu ace de floare de prun și fomentarea medicinală pot fi suficiente. Pentru cazurile prelungite, severe sau persistente, pot fi adăugate terapii precum scarificarea și injecția în puncte de acupunctură. Deoarece multe tratamente externe pentru neurodermatită implică substanțe iritante sau toxice, este esențial să se respecte indicațiile și să se evite dozarea excesivă pentru a preveni reacțiile adverse.