Simptomul principal al fobiei este frica și tensiunea, care pot escalada până la anxietate severă sau chiar panică. Fobiile se manifestă în numeroase forme, în funcție de obiectul fricii, una dintre acestea fiind tulburarea de anxietate socială.
În societatea contemporană, în care interacțiunile interpersonale devin din ce în ce mai frecvente, angajamentele sociale au devenit o necesitate obișnuită. Cu toate acestea, multe persoane experimentează simptome precum nervozitate, neliniște și înroșirea feței atunci când se confruntă cu situații sociale.Aceasta este tulburarea de anxietate socială. Deci, care sunt cauzele comune ale tulburării de anxietate socială?
1. Cauze fiziologice
La un simpozion despre tulburarea de anxietate socială, organizat la Shanghai în 2000, vorbitorul principal, renumitul profesor american de psihiatrie David Sehan, a afirmat că apariția tulburării de anxietate socială este cauzată de un dezechilibru al unei substanțe chimice din corpul uman numită „serotonină”.Această substanță este responsabilă de transmiterea informațiilor către celulele nervoase ale creierului. Atât nivelurile excesive, cât și cele insuficiente ale acestei substanțe pot declanșa sentimente de frică. 2. Cauze psihologice Persoanele cu tulburare de anxietate socială au de obicei o stimă de sine puternică, se tem de respingerea celorlalți sau nu au încredere în aspectul lor fizic.
3. Factori familiali
Suprimarea timpurie a dezvoltării personalității, eșecul părinților de a-i învăța abilități sociale sau mutarea excesivă a familiei;
4. Factori sociali
Un mediu social ostil care duce la eșecuri frecvente în interacțiunile interpersonale.
5. Modele cognitive
Personalitatea reflectă în esență procesele de gândire ale unei persoane. Modelele cognitive defectuoase favorizează tulburarea de anxietate socială. De exemplu, perfecționismul excesiv poate duce la autocritică excesivă în urma eșecurilor. Fiecare persoană care suferă de această tulburare ar trebui să dobândească o înțelegere aprofundată a „sinelui” (id, ego, superego...).
6. Factori de personalitate
O teamă inerentă de a greși în acțiuni, aprehensiune față de socializare și anxietate că ceilalți ar putea percepe defectele proprii, ceea ce duce la evitarea socială și reticența de a interacționa cu ceilalți.
Cum ar trebui persoanele care suferă de tulburare de anxietate socială să-și gestioneze starea?
Este recunoscut pe scară largă faptul că persoanele care suferă de anxietate socială și aleg să rămână acasă și să evite situațiile sociale nu rezolvă în mod fundamental problema de bază. Experții recomandă combinarea medicinei tradiționale chineze cu terapia psihologică pentru tratarea tulburării de anxietate socială. Deci, medicina tradițională chineză este o abordare fiabilă pentru tratarea tulburării de anxietate socială? Mai jos găsiți o explicație detaliată.
Tulburarea de anxietate socială, denumită și fobie socială, este o afecțiune de sănătate mintală caracterizată prin teamă intensă sau neliniște în orice context social sau public. Această anxietate depășește experiențele interne, manifestându-se ca teamă față de situații și persoane iminente, însoțită de neliniște, depresie și suferință. Ea se exteriorizează frecvent prin comportamente observabile.Dacă o persoană rămâne prinsă în sentimente prelungite de inferioritate și auto-reproșare, mintea ei devine împovărată de neliniște, teamă și suferință persistente. Acest lucru se manifestă comportamental prin retragere, descurajare și indiferență, ducând la evitarea interacțiunilor sociale și la teama de situații aglomerate. În timp, acest lucru poate duce la epuizare mentală și la dezvoltarea tulburării de anxietate socială.
Experții recomandă pacienților să cultive obiceiuri de viață benefice, cum ar fi plimbările seara după cină și practicarea regulată a exercițiilor fizice, care ajută semnificativ la recuperarea simptomelor.
Manifestările clinice ale tulburării de anxietate socială sunt adesea complexe, multifacetate și greu de identificat. Tratamentul ar trebui să valorifice punctele forte ale abordării diferențierii tiparelor din medicina tradițională chineză, concentrându-se pe contradicția primară, adică simptomul predominant sau complexul sindromic, pentru a oferi o terapie țintită.În esență, medicina tradițională chineză abordează fobiile prin diferențierea tiparelor și tratament. Pacienții ar trebui să selecteze regimuri terapeutice adecvate în funcție de tipul specific de fobie și de prezentarea simptomelor. Utilizarea consecventă a agenților calmanti și de ameliorare a fricii va ajuta cu siguranță la eliberarea de „vrăjeala” fobiei.