În timpul interacțiunilor sociale, te simți vreodată timid și reticent să te confrunți cu ceilalți? Tulburarea de anxietate socială este doar o teamă intensă de situațiile sociale? Denumită academic tulburare de anxietate socială, aceasta este o afecțiune de sănătate mintală caracterizată prin teamă profundă sau neliniște în orice context social sau public. În societatea contemporană, tulburarea de anxietate socială este din ce în ce mai răspândită, însă mulți o consideră doar timiditate, nerecunoscând gravitatea acesteia și necăutând un diagnostic medical în timp util.Astăzi, să pătrundem în lumea tulburării de anxietate socială și să înțelegem ce implică aceasta.
Tulburarea de anxietate socială poate fi evaluată, în general, prin aceste trei puncte:
Unu: Evitați să vorbiți cu ceilalți sau vă abțineți de la anumite activități de teamă să nu păreți timid sau jenat în fața lor?
Doi: Nu vă place să fiți în centrul atenției?
Trei: Vă temeți că ceilalți vă percep ca fiind prost sau vă faceți griji că păreți prea timid?
Dacă două dintre punctele de mai sus vă sunt familiare, este posibil să suferiți de tulburare de anxietate socială. Dacă aceste sentimente vă determină să vă retrageți din interacțiunile sociale, evitând contactul cu străinii, ar fi recomandabil să solicitați consiliere sau tratament profesional.
Odată ce v-ați recunoscut cu acuratețe limitările sociale, urmați acești pași:
1. Cultivați curajul de a vă recunoaște defectele și imperfecțiunile.Numărul punctelor forte pe care le are o persoană nu este crucial; ceea ce contează este că fiecare persoană își poate construi viața, cariera și relațiile pe baza caracteristicilor sale unice. Învață să transformi punctele slabe în puncte forte și transformă neajunsurile în motivație. Cu eforturi sincere, defectele tale pot deveni chiar fundamentul succesului tău. Ia ca exemplu comediantul Pan Changjiang. Deși are o statură relativ mică, el își exploatează în mod deliberat diferența de înălțime, asociindu-se în mod constant cu partenere înalte și angajându-se în schimburi comice în care sare pentru a conversa cu ele.Departe de a fi ridiculizat, acest cuplu plin de umor a lăsat publicului o impresie vie, animând instantaneu spectacolele lor. Aici, statura lui a încetat să mai fie un defect și a devenit, în schimb, atuul său definitoriu. În timp ce amabilitățile superficiale pot fi suficiente pentru interacțiuni trecătoare, construirea de relații profunde și durabile depinde de deschiderea și autenticitatea sinceră.
2. Nu vă concentrați excesiv asupra reacțiilor nervoase
Nervozitatea aduce invariabil disconfort fizic. Conform teoriei întăririi, concentrarea asupra tensiunilor corporale în timpul anxietății întărește efectiv aceste comportamente, intensificându-le treptat. În schimb, ignorarea acestor reacții le neagă atenția și întărirea, permițându-le să se estompeze în timp.
3. Acceptă-ți imperfecțiunile și dezvoltă-ți încrederea în sine
Mulți dintre cei care suferă de anxietate socială o fac pentru că se luptă să se accepte pe sine și le lipsește încrederea în sine. Prin urmare, primul pas către schimbare este să cultivi acceptarea interioară și să-ți dezvolți încrederea în propriile abilități.
4. Învață abilități interpersonale
Consultă reviste și cărți despre interacțiunea socială și tehnici de comunicare. Studiază experiențele altora pentru a-ți îmbunătăți propriile abilități sociale. Acest lucru te va ajuta să-ți construiești încrederea în interacțiunea cu ceilalți.
5. Exersează vizualizarea
Dincolo de tehnicile cognitive, depășirea anxietății sociale poate implica și exerciții de „vizualizare”. În esență, aceasta presupune expunerea treptată și blândă la situațiile care te sperie.Inițial, este recomandabil să vă întindeți și să vă relaxați corpul. Apoi, folosiți-vă imaginația pentru a exersa mental: imaginați-vă că intrați într-o sală de conferințe; vizualizați-vă ținând un discurs cu o articulare clară, expresii naturale, încredere și calm; imaginați-vă publicul ascultând cu atenție, urmat de aplauze entuziaste la final. Exersați această vizualizare zilnic, pentru o perioadă, înainte de discursul propriu-zis.