Ca membri ai societății, interacționăm zilnic cu tot felul de oameni. Un zâmbet amabil din partea altcuiva vă poate ridica moralul în mod inexplicabil; o privire dezgustată vă poate arunca într-o experiență socială îngrozitoare. Unii prieteni își petrec zilele cufundându-se în chat-uri și jocuri online, pierzând treptat interesul de a comunica cu cei din jur. Ei devin temători de interacțiunea umană, transformându-se în persoane taciturne, solitare, care merg pe drumul lor.Te-ai întrebat vreodată dacă ai putea suferi de tulburare de anxietate socială?
Ce este mai exact „sindromul de anxietate socială”?
Apariția erei internetului a deschis noi domenii sociale. Pentru o minoritate care se cufundă profund în comunitățile virtuale online, o teamă persistentă sau o afectare a funcționării sociale din cauza neadaptării la mediul social și de grup din lumea reală este denumită medical tulburare de anxietate socială, cunoscută și sub numele de fobie socială.Tulburarea de anxietate socială se clasează acum pe locul al treilea în topul celor mai răspândite afecțiuni psihologice, după depresie și alcoolism, fiind potențial legată de presiunile crescânde de supraviețuire cu care se confruntă indivizii moderni.
Persoanele afectate resimt o teamă marcată și persistentă de situații sociale sau de performanță care implică străini sau o potențială examinare, temându-se că comportamentul sau nervozitatea lor ar putea duce la umilire sau jenă.
Patru factori care contribuie la tulburarea de anxietate socială:
1. Lipsa practicii.
Unele persoane se percep ca având o pregătire insuficientă în ceea ce privește abilitățile și competențele sociale. Această percepție a deficienței în competența socială le determină să creadă că creează o impresie proastă asupra celorlalți, declanșând reacții negative și ducând la situații jenante. În același timp, conștientizarea propriei stângăcii sociale poate induce cu ușurință tensiune și teamă.
2. Autocritica.
Unii pacienți se comportă adecvat în timpul interacțiunilor sociale, dar își percep comportamentul ca fiind defectuos, din cauza unei autoevaluări inexacte. Autocritica joacă un rol semnificativ în aceste situații. Mulți pacienți își stabilesc standarde excesiv de ridicate, străduindu-se să obțină admirația universală prin elocvență și maniere excepționale. Acest lucru duce inevitabil la eșecuri repetate, provocând în cele din urmă anxietate ori de câte ori întâlnesc alte persoane.
3. Motive sociale impure.
Unii pacienți au motive impure pentru socializare, căutând să creeze o impresie specifică în mintea celorlalți, ceea ce poate induce anxietate sau chiar teamă. Dacă cineva ar fi complet indiferent la opiniile celorlalți, o astfel de teamă nu ar apărea.
Persoanele predispuse să controleze percepția celorlalți asupra lor, preocupate excesiv de menținerea unei imagini favorabile sau care au tendințe perfecționiste puternice — dorind să se prezinte impecabil în fața celorlalți — sunt deosebit de susceptibile de a dezvolta tulburarea de anxietate socială.
Anxietatea socială necesită atât tratament intern, cât și extern.
Tratament intern.
Anxietatea socială ușoară nu necesită consultarea unui psiholog; stăpânirea anumitor tehnici poate duce la auto-vindecare, după cum se detaliază mai jos.
1. Nu te nega; amintește-ți continuu: „Sunt cea mai bună versiune a mea” și „Fiecare talent are scopul său”.
2. Evită cerințele excesive pe care ți le impui singur. Străduiește-te să faci ce poți și acceptă că eșecul este acceptabil dacă ai depus toate eforturile.
3. Abține-te de la a te gândi la experiențele neplăcute din trecut. Lasă trecutul în urmă; nimic nu este mai important decât momentul prezent.
4. Tratează-i pe ceilalți cu bunătate. A ajuta pe ceilalți aduce bucurie; îți permite să uiți propriile probleme, afirmându-ți în același timp propria valoare.
5. Găsește pe cineva în care să ai încredere. Problemele trebuie exprimate; împărtășește-ți grijile cu o persoană de încredere. Poate că nu îți va rezolva problemele, dar cel puțin te poți descărca.
6. Acordă-ți zece minute pe zi pentru reflecție. Autoevaluarea continuă îți permite să faci față noilor probleme și provocări.
7. Vizitează locuri aglomerate, unde trec mulțimi de oameni, și încearcă să zâmbești celor pe care îi întâlnești. Intervenție externă Tulburările severe de anxietate socială necesită tratament medical profesional. Intervenția externă se referă la depășirea barierelor psihologice cu ajutorul altora, implicând de obicei consiliere din partea specialiștilor în sănătate mintală sau a prietenilor care te susțin, psihologii dovedindu-se cei mai eficienți.
1. Hipnoterapie realizată de un psiholog. Căutați un practicant reputat, specializat în hipnoză, pentru a explora lumea interioară a pacientului, a identifica temerile și cauzele lor, trezind astfel treptat curajul de a se implica social. Deși necesită ședințe regulate pe o perioadă îndelungată, efectele sunt observabile.
2. Tratament farmacologic realizat de psihologi. Problemele psihologice provin adesea din dezechilibre ale componentelor corpului, asemănătoare tulburărilor endocrine, care se manifestă prin comportamente anormale. Prin medicamente țintite pentru a suplimenta sau regla aceste dezechilibre, sistemul poate fi readus treptat la echilibru.Pur și simplu, confruntați-vă cu ceea ce vă sperie. De exemplu, dacă vă este frică de spațiile aglomerate, stați pe o stradă aglomerată împreună cu familia, observând fluxul de oameni care trec. Evitați să vă retrageți sau să vă ascundeți, stimulând astfel adaptarea psihologică.