Medicina tradițională chineză susține că uscăciunea afectează ușor plămânii. În consecință, „uscăciunea plămânilor” este diagnosticul cel mai frecvent auzit în timpul consultațiilor de toamnă. În climatele aride, corpul uman poate dezvolta diverse „sindroame de uscăciune” caracterizate prin insuficiența fluidelor corporale. De exemplu, leziunile pulmonare se manifestă adesea prin tuse; tusea de toamnă se prezintă de obicei ca o tuse uscată, neproductivă sau cu flegmă groasă, dificil de eliminat, denumită „tuse uscată”.Nasul, fiind orificiul plămânilor, suferă frecvent de uscăciune sau sângerări nazale după începutul toamnei, prima fiind aproape universală. Gâtul și faringele, care servesc drept poartă de acces și conductă pentru qi-ul plămânilor, sunt, de asemenea, susceptibile la uscăciunea toamnei, ducând adesea la disconfort, cum ar fi gâtul uscat, gura uscată sau răgușeala. În plus, deoarece plămânii sunt conectați extern la piele și păr, uscăciunea toamnei este legată de uscăciunea pielii, crăpături și chiar părul lipsit de strălucire.Mai mult, plămânii mențin o legătură strânsă cu intestinul gros, descrisă în medicina tradițională chineză ca „interdependentă”. Când uscăciunea plămânilor coboară în intestinul gros, uscăciunea intestinală se manifestă sub formă de constipație...
Deși uscăciunea toamnei afectează organismul în nenumărate moduri, există numeroase măsuri preventive și remediale. După cum se spune: „O barcă de lemn nu poate naviga fără apă; în tratarea uscăciunii, hidratarea este esențială”.În timpul toamnei, dieta trebuie să se concentreze pe hidratarea organismului. Se recomandă consumul moderat de apă plată, ceai slab și lapte de soia, alături de alimente care hidratează plămânii, elimină uscăciunea, hrănesc yin-ul și generează lichide, cum ar fi perele de toamnă, trestia de zahăr, castanele de apă, curmalele, bulbii de crin și ciupercile albe. Băuturile picante, prăjite și alcoolice tari, împreună cu gustările uscate și pufoase, trebuie reduse la minimum, deoarece acestea generează uscăciune și căldură, oferind puține beneficii atunci când sunt consumate în exces.
Pentru diverse manifestări ale uscăciunii care afectează diferite părți ale corpului, trebuie administrat un tratament adecvat, după cum este necesar. Pentru uscăciunea nazală, în special la persoanele cu rinită atrofică sau deviere de sept nazal, aplicarea picăturilor nazale cu mentol poate oferi o senzație de răcorire și poate ameliora uscăciunea. Pentru uscăciunea gâtului, consumul unui decoct de orz negru și coajă de portocală dulce dă rezultate bune. Caise congelate, eficiente pentru eliminarea căldurii și calmarea tusei, sunt deosebit de potrivite pentru tratarea tusei uscate.Pielea uscată trebuie hidratată și protejată cu cremă de perle; uscăciunea intestinală poate fi tratată prin consumul de miere sau semințe de susan, care au proprietăți laxative pentru ameliorarea constipației. În plus, medicina tradițională chineză oferă o formulă renumită cunoscută sub numele de „Zengye Decoction” (15 g rădăcină de Scrophularia, 12 g tubercul de Ophiopogon și 12 g rădăcină de Rehmannia), capabilă să hidrateze întregul corp. Acest decoct poate fi preparat și consumat ca băutură zilnică de toamnă. În viața de zi cu zi, prevenirea efectelor negative ale uscăciunii de toamnă asupra organismului necesită, de asemenea, atenție la reglarea umidității aerului și menținerea umidității în mediul înconjurător.Cultivarea plantelor verzi în curți sau în interior, care purifică aerul și rețin umiditatea, este benefică. Plasarea unui vas cu apă rece în dormitor înainte de culcare poate, de asemenea, atenua intensitatea severă a uscăciunii. În același timp, trebuie remarcat faptul că vremea răcoroasă și limpede de toamnă reprezintă un sezon excelent pentru condiția fizică. Când uscăciunea de toamnă este încă ușoară la începutul toamnei, ar trebui să se practice exerciții fizice în aer liber din timp, exersând tehnici de respirație pentru a îmbunătăți funcția pulmonară, reducând astfel susceptibilitatea la agenții patogeni ai uscăciunii.