Drumețiile montane de toamnă sunt o activitate de agrement foarte apreciată, oferind nu numai o eliberare de presiunile de la locul de muncă, ci și exerciții benefice pentru sistemul cardiovascular și musculo-scheletic. Cu toate acestea, fiind o activitate relativ solicitantă, cu un consum ridicat de oxigen, ea prezintă riscuri inerente. Pericolele comune includ răul de altitudine, accidentările la mers și întâlnirile cu animale sălbatice, ceea ce necesită precauții și conștientizare adecvate.
Evaluează-ți cu precizie capacitățile și acționează în consecință
Alpinismul nu este potrivit pentru toată lumea. În primul rând, persoanele cu funcții cardiopulmonare afectate, cele cu probleme musculo-scheletice, hipertensiune, boli coronariene sau insuficiență respiratorie cronică ar trebui să îl evite. Efortul intens poate agrava presiunea asupra inimii și plămânilor.În al doilea rând, persoanelor cu osteoartrită la genunchi, artrită reumatoidă, celor care au suferit o operație de înlocuire a genunchiului sau șoldului sau celor cu afecțiuni la gleznă și picior li se recomandă, de asemenea, să nu practice alpinismul. Alpinismul crește stresul asupra articulațiilor genunchiului, șoldului și gleznei, accelerând fisurarea și desprinderea cartilajului, în timp ce crește secreția de lichid sinovial, ducând la umflarea articulațiilor și intensificarea durerii.În al treilea rând, persoanele de vârstă mijlocie care fac exerciții fizice rar și persoanele în vârstă cu o condiție fizică precară ar trebui să evite practicarea bruscă a activităților intense de alpinism. Unele persoane de vârstă mijlocie, afectate de presiuni semnificative la locul de muncă și de lipsa prelungită de exerciții fizice, pot experimenta o solicitare fizică crescută în timpul ascensiunilor bruște pe munte, ceea ce poate declanșa afecțiuni cardiovasculare sau pulmonare. Persoanele în vârstă ar trebui, în mod ideal, să practice exerciții fizice de intensitate redusă înainte de a se pregăti pentru alpinism, pentru a permite organismului să se aclimatizeze și să se adapteze.În concluzie, alpinistii de toate vârstele ar trebui să-și adapteze ritmul în funcție de condiția fizică în timpul ascensiunilor, urmărind să mențină o frecvență cardiacă de aproximativ 18 bătăi pe 10 secunde. Utilizarea bastoanelor pentru a preveni accidentările În timpul ascensiunilor ar trebui purtate încălțăminte confortabilă, cu talpă moale și antiderapantă, care să se potrivească bine. Evitați presiunea excesivă asupra anumitor zone ale tălpii, degetelor sau călcâiului pentru a preveni accidentările cauzate de suprasolicitare, care provoacă dureri localizate. Utilizarea bastoanelor în timpul ascensiunilor este benefică.În primul rând, utilizarea bastoanelor de mers pe jos la urcare sau coborâre economisește semnificativ energia, reduce efortul asupra genunchilor și șoldurilor, ameliorează presiunea asupra picioarelor și ușurează oboseala la nivelul taliei și umerilor – fiind deosebit de benefică pentru alpinistii mai în vârstă. În al doilea rând, bastoanele de mers pe jos sporesc stabilitatea. În timp ce mersul normal se bazează pe două puncte de sprijin (ambele picioare), utilizarea bastoanelor oferă trei sau patru puncte de contact, prevenind în mod eficient căderile.
Pentru drumeții lungi, luați în considerare utilizarea benzilor elastice de compresie în jurul gambei sau purtarea de ciorapi de compresie. Acest lucru accelerează revenirea sângelui venos în membrele inferioare, prevenind umflarea după drumeție.
Toamna aduce fluctuații semnificative de temperatură între dimineață și seară. Deoarece drumețiile provoacă adesea transpirație, optați pentru haine respirabile și luați cu voi o jachetă călduroasă.
Drumețiile consumă calorii și lichide în cantități substanțiale; reînnoiți-vă proviziile de alimente și apă în funcție de nivelul dvs. de condiție fizică. Beți apă frecvent, în cantități mici, deoarece consumul excesiv dintr-o singură dată solicită suplimentar sistemul cardiovascular.
Reduceți la minimum bagajele și călătoriți cu bagaje ușoare. Se recomandă utilizarea unui rucsac pentru a reduce oboseala.
Tratați imediat tăieturile cu dezinfectant și aplicați presiune pentru a opri sângerarea.
În timpul drumețiilor pot apărea leziuni precum zgârieturi ale pielii, entorse ale articulațiilor și căzături. Pentru a le preveni, mențineți concentrarea și fiți foarte atenți. După cum se spune, „Mergeți fără să vă uitați la peisaj; priviți fără să mergeți”. Evitați să vă uitați în jur distrat sau să vă jucați în timpul drumețiilor.În al doilea rând, stăpânește elementele esențiale ale alpinismului. Menține un ritm moderat și evită să te grăbești pentru a ajunge la destinație. Dacă te simți rău sau obosit, nu te forța; caută un loc sigur pentru a te odihni. În plus, pentru a trata mai bine și mai rapid leziunile neașteptate, este recomandabil să ai la tine trusă de prim ajutor și medicamente, cum ar fi tifon, bandaje, plasturi, Yunnan Baiyao și soluție de violet de gențiană, înainte de a porni la drum.
Pentru zgârieturi superficiale, clătiți cu apă curată, aplicați soluție de violet de gențiană pe rană și protejați-o cu un plasture. Pentru răni mai adânci cu sângerare, clătiți cu apă curată, aplicați Yunnan Baiyao pentru a opri sângerarea, apoi bandajați rana cu tifon și bandaje.Dacă sângerarea este abundentă, aplicați un bandaj compresiv pe rană și coborâți imediat la un spital pentru examinare și tratament suplimentar. Printre leziunile articulare, entorsele de gleznă sunt cele mai frecvente, apărând de obicei atunci când piciorul pășește într-o groapă sau când solul de sub picior cedează brusc din cauza solului afânat sau a pietrelor.După o entorsă la gleznă, imobilizați imediat articulația folosind o atelă pentru gleznă sau un bandaj elastic pentru a preveni leziuni suplimentare. Dacă este posibil, aplicați gheață pentru a reduce sângerarea capilară și a atenua umflarea. După coborâre, solicitați o examinare medicală amănunțită pentru a exclude fracturi, rupturi de ligamente sau alte leziuni grave.
Căderile se produc frecvent pe pantele abrupte în timpul coborârii sau atunci când echilibrul este compromis, ducând adesea la leziuni deschise ale țesuturilor moi. Curățați și dezinfectați imediat rana, aplicând un pansament inițial din tifon pentru a controla sângerarea. În cazurile de fracturi deschise în care fragmentele osoase ies în exterior, evitați repoziționarea acestora în interiorul rănii pentru a preveni infecția.După tratarea plăgii, imobilizați membrul prin fixarea articulațiilor deasupra și sub locul fracturii folosind scânduri de lemn, folii de plastic, bețe lungi sau ramuri. În cazul fracturilor membrelor inferioare, imobilizați membrul afectat alături de cel neafectat pentru a minimiza mișcarea, a ameliora durerea, a preveni leziuni suplimentare și a facilita transferul pacientului.Pacienții suspectați de fracturi ale coloanei vertebrale trebuie să stea culcați pe spate pe o scândură rigidă de lemn sau pe o targă, cu haine sau așternuturi în jurul trunchiului. Evitați să mișcați pacientul sau să-l întoarceți, deoarece acest lucru poate agrava leziunea măduvei spinării și poate preveni paraplegia.În cazul în care se suspectează o fractură a coloanei cervicale, așezați o pernă pe fiecare parte a capului și gâtului sau susțineți capul și gâtul pentru a preveni mișcarea în timpul transportului. Fixați pacientul pe o placă de lemn plată pentru a-l transfera la spital pentru tratament suplimentar.