În general, dezvoltarea auditivă la persoanele sănătoase parcurge opt etape. ① Conștientizarea auditivă se referă la răspunsul înnăscut al urechii la sunet. ② Atenția auditivă denotă ascultarea conștientă, implicând factori psihologici. Antrenamentul în această etapă este crucial pentru cultivarea interesului și a obiceiurilor de ascultare la copiii surzi. ③ Localizarea auditivă implică identificarea direcției unei surse de sunet. Copiii normali dezvoltă capacitatea de a localiza sunetele până la vârsta de patru luni. ④ Discriminarea auditivă permite diferențierea între sunete similare. ⑤ Memoria auditivă implică reținerea simultană a semnalelor auditive și a semnificațiilor asociate acestora prin analiza cuprinzătoare a cortexului cerebral. ⑥ Procesarea auditivă cuprinde integrarea informațiilor auditive în funcțiile cognitive. ⑦ Înțelegerea auditivă facilitează înțelegerea limbajului vorbit. ⑧ Percepția auditivă constituie capacitatea fundamentală de a recunoaște și distinge sunetele.
④ Discriminarea auditivă implică distingerea asemănărilor și diferențelor dintre mai multe sunete.
⑤ Memoria auditivă presupune reținerea simultană a semnalelor sonore și a semnificațiilor acestora prin analiza cuprinzătoare a cortexului cerebral, pe baza discriminării auditive.
⑥ Selecția auditivă denotă capacitatea de a asculta selectiv un anumit sunet în mijlocul a două sau mai multe sunete concurente, permițând perceperea stimulilor auditivi doriti.
⑦ Feedback-ul auditiv se referă la procesul de autoajustare în timpul producerii vorbirii la copiii surzi. Tonul și volumul vorbirii umane sunt reglate prin feedback auditiv.
⑧ Conceptualizarea auditivă denotă înțelegerea cognitivă a esenței semnalelor sonore, realizată prin procesarea mentală dincolo de cele șapte etape precedente. Aceasta implică nu doar auzirea, ci și înțelegerea semnificației.