Sfatul expertului: Perioada critică pentru cultivarea inteligenței emoționale a copiilor este între 3 și 12 ani.
În mod tradițional, credeam că realizările unei persoane pe parcursul vieții depind în primul rând de capacitatea intelectuală — că un IQ mai ridicat duce mai ușor la succes.Cu toate acestea, psihologii recunosc acum pe scară largă că succesul nu depinde numai de IQ, ci în egală măsură de EQ, inteligența emoțională putând exercita o influență mai mare decât capacitatea intelectuală. Deci, ce constituie mai exact inteligența emoțională?
I. Inteligența emoțională
EQ (coeficientul emoțional) se referă la inteligența emoțională, denumită în mod obișnuit factori non-cognitivi. Aceasta cuprinde conștiința de sine, reglarea emoțională, automotivarea, înțelegerea celorlalți și interacțiunea socială.Atunci când se evaluează inteligența emoțională, aceasta este de obicei împărțită în nouă componente specifice: „încrederea în sine”, „compasiunea”, „independența”, „spiritul competitiv”, „optimismul”, „onestitatea”, „cooperarea interpersonală”, „voința” și „orientarea către obiective”.
Multă vreme, relația dintre succes și factorii intelectuali a fost sacralizată, ceea ce a dus la un întreg sistem educațional axat exclusiv pe dezvoltarea intelectuală.Cu toate acestea, nenumărate exemple de persoane de succes relevă trăsături non-cognitive comune, precum conștiința de sine clară, stabilitatea emoțională și curajul indomabil. Aceste calități comune constituie inteligența emoțională. Cercetările psihologice moderne indică faptul că 80% din succesul unei persoane provine din inteligența emoțională, IQ-ul reprezentând doar 20%.
II. Relația dintre inteligența emoțională și inteligența intelectuală
Deși conceptul de inteligență emoțională a apărut ca o reflecție asupra inteligenței intelectuale, acesta nu este antiteza acesteia. Dimpotrivă, ambele se completează și se întăresc reciproc, atât conceptual, cât și în practică. Profesorul Barbour de la Universitatea Duke a afirmat: „Dacă o persoană excelează atât în domeniul intelectual, cât și în cel socio-emoțional, devine extrem de dificil pentru ea să nu aibă succes”.
În timpul dezvoltării copilăriei, în timp ce factorii intelectuali funcționează ca un sistem de operare care influențează comportamentul în fiecare moment, factorii non-intelectuali – și anume inteligența emoțională – se dovedesc adesea decisivi în momentele critice!
Persoanele cu o inteligență emoțională ridicată își pot maximiza talentele înnăscute limitate, așa cum o demonstrează Franklin D. Roosevelt.Roosevelt avea „o inteligență medie, dar un magnetism personal extraordinar”. Ascensiunea sa la președinția SUA, leadershipul său în scoaterea Americii din depresiunea economică și rolul său în asigurarea victoriei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost profund legate de caracterul său pozitiv și optimist. Era sincer, rezistent și profund empatic. De-a lungul călătoriei lui Roosevelt către succes, factorii emoționali au jucat un rol extrem de important. Diversele competențe din cadrul inteligenței emoționale și-au găsit expresia aproape perfectă în personalitatea sa.
III. Cultivarea inteligenței emoționale
De unde provine inteligența emoțională ridicată? Este înnăscută?
În timp ce IQ-ul este determinat în mare măsură genetic, inteligența emoțională se dezvoltă în principal prin educație.Perioada cuprinsă între 3 și 12 ani este crucială pentru dezvoltarea EQ. Educația EQ poate influența profund întreaga viață a unui copil. Psihologii, prin studii longitudinale, au observat că copiii care beneficiază de o pregătire formală în domeniul EQ în această fază critică au în mod constant rezultate superioare colegilor lor în ceea ce privește performanțele școlare, relațiile interpersonale, succesul profesional viitor și stabilitatea maritală. Educația EQ nu numai că îmbunătățește performanțele școlare, dar, mai important, favorizează trăsături de caracter optimiste și încrezătoare.Un copil optimist și sigur pe sine nu se teme de eșec, este plin de viață și creativ, având capacitatea de a atinge succesul și fericirea. Acesta este adevăratul atu pe care copiii îl pot avea toată viața!
Din acest moment, ca părinte, nu trebuie doar să acordați prioritate dezvoltării inteligenței emoționale a copilului dumneavoastră, ci și să vă străduiți să deveniți dumneavoastră înșivă un părinte inteligent din punct de vedere emoțional.