Sarcina molară implică proliferarea celulelor trofoblastice, producând HCG în cantități substanțiale. Concentrațiile serice de HCG sunt semnificativ mai mari decât cele observate în sarcinile normale la vârsta gestațională corespunzătoare. Prin urmare, această diferență poate servi ca indicator auxiliar de diagnostic pentru sarcina molară. Deoarece secreția maximă de HCG în sarcina normală are loc între 60 și 70 de zile, coincidând potențial cu debutul sarcinii molare, diagnosticul poate fi dificil. Monitorizarea continuă a HCG sau examinările ecografice concomitente pot facilita diferențierea.
2. Citometrie în flux (FCM)
Cariotipul cromozomial al unei moli hidatiforme complete este diploid, în timp ce cel al unei moli parțiale este triploid.
3. Examinare cu ultrasunete
În sarcinile normale, sacul gestational devine vizibil la 4-5 săptămâni de gestație. Activitatea cardiacă este detectabilă la 6-7 săptămâni, cea mai timpurie bătăi cardiace fetale fiind identificabile la 6 săptămâni. La 12 săptămâni, bătăile cardiace fetale sunt audibile în mod constant.În cazul molelor hidatiforme, cavitatea uterină prezintă pete grosiere sau modele asemănătoare fulgilor de zăpadă. Nu este vizibil sacul gestational, nici structurile fetale sau activitatea cardiacă. Se aud doar murmururile fluxului sanguin uterin, fără bătăile inimii fetale.