Analiza celor 8 simptome comune ale sarcinii molare
Encyclopedic
PRE
NEXT
Pentru femei, orice sângerare vaginală neregulată în afara menstruației normale necesită consult medical prompt. Astfel de sângerări indică adesea tumori sau boli trofoblastice maligne. Care sunt manifestările clinice ale moliilor hidatiforme? Experții observă că simptomele timpurii seamănă cu cele ale unei sarcini normale, inclusiv amenoree, somnolență, greață, vărsături și pierderea poftei de mâncare.După o perioadă, pot apărea următoarele simptome:
1. Sângerări vaginale după întârzierea menstruației
Acesta este cel mai frecvent simptom. Majoritatea pacientelor prezintă sângerări vaginale neregulate la 2-4 luni după întârzierea menstruației, care pot reapărea sub formă de sângerări abundente. Sângele eliminat poate conține ocazional țesut vezicular. Cazurile netratate pot duce la anemie și infecții secundare.
2. Mărirea și înmuierea anormală a uterului
Din cauza molelor hidatiforme și a hemoragiei intrauterine, aproximativ două treimi dintre paciente prezintă un uter mai mare decât vârsta gestațională, cu o consistență moale. Într-o minoritate de cazuri, dimensiunea uterului corespunde sau este mai mică decât vârsta gestațională din cauza degenerării chistice. Când dimensiunea uterului seamănă cu cea a unei sarcini de cinci luni, nu se poate detecta corpul fetal, mișcările fetale sau bătăile inimii fetale.
3. Dureri abdominale
Proliferarea rapidă a moliilor hidatiforme provoacă o mărire bruscă a uterului, putând declanșa contracții uterine care produc dureri paroxistice în partea inferioară a abdomenului. Durerea este, în general, ușoară și tolerabilă.
4. Chisturi luteine ovariene
Apărând în 30-50% din cazuri, acestea sunt de obicei asimptomatice, dar pot ocazional să se răsucească brusc, provocând abdomen acut.După îndepărtarea țesutului molar hidatiform, chisturile luteine se pot rezolva spontan în decurs de 2-4 luni. 5. Hiperemeza gravidică și manifestări de preeclampsie Hiperemeza gravidică poate apărea mai devreme în cazul molilor hidatiforme și progresează frecvent către hiperemeză. Hipertensiunea, edemul și proteinuria pot apărea încă de la jumătatea sarcinii, putând evolua către preeclampsie într-un stadiu mai timpuriu, în special în cazurile de mărire rapidă a uterului.
6. Hipertiroidism
Aproximativ 10% dintre paciente prezintă hipertiroidism ușor, care se rezolvă rapid după rezolvarea moliului hidatiform.
7. Anemie și infecție
Hemoragiile masive repetate provoacă anemie, în timp ce imunitatea compromisă și infecția bacteriană ascendentă duc la infecții secundare.
8. Embolie pulmonară trofoblastică
Aproximativ 2% dintre pacientele cu molă hidatiformă prezintă insuficiență respiratorie acută după evacuare, din cauza embolizării trofoblastice a vaselor pulmonare. Recuperarea are loc de obicei în termen de 72 de ore după tratament.
Care sunt riscurile asociate cu mola hidatiformă malignă?
Neoplazia trofoblastică malignă apare din transformarea malignă a celulelor trofoblastice embrionare.Această categorie include mola hidatiformă invazivă, coriocarcinomul și tumorile trofoblastice la nivelul placentei. Coriocarcinomul cuprinde, de asemenea, tipuri gestationale și non-gestationale; cel din urmă este rar, dar poate apărea în mediastin, retroperitoneu, ovare, plămâni, esofag, stomac, ficat, cavitatea pelviană și alte locuri.Etiologia bolii trofoblastice rămâne neclară, fiind potențial legată de malnutriție (în special deficiența de proteine animale de înaltă calitate), infecții virale, disfuncții ovariene și anomalii ale ovocitelor, anomalii cromozomiale, disfuncții imunitare, etnie, geografie, climă și factori de mediu. Caracteristicile acestor tumori includ: 1. Majoritatea sunt ușor de diagnosticat, simptomul clinic principal fiind sângerarea vaginală neregulată.2. Celulele tumorale secretă gonadotropină corionică umană (HCG), detectabilă în sângele pacientei. Cu toate acestea, în cazuri izolate, nivelurile de HCG pot fi nedetectabile, complicând diagnosticul clinic. În plus, nivelurile de HCG cresc în timpul sarcinii. Prin urmare, diagnosticul definitiv necesită multiple investigații, inclusiv ecografie și imagistică.
PRE
NEXT