Care sunt metodele clinice de diagnosticare a moliilor hidatiforme? Experții indică faptul că sunt utilizate în mod obișnuit trei abordări clinice principale, detaliate mai jos.
Trei metode clinice de diagnosticare a moliilor hidatiforme
(1) Ecografie:
Uter anormal de mărit, cu numeroase focare ecogene dense și zone hipoecogene asemănătoare fagurelor de miere în cavitatea uterină. La rezoluție scăzută, se pot observa modele punctiforme grosiere sau asemănătoare fulgilor de zăpadă.Mola hidatiformă completă nu prezintă imagini fetale sau placentare, în timp ce mola parțială poate prezenta ambele. Unele paciente pot prezenta chisturi anexiale unilaterale sau bilaterale de dimensiuni variabile, cu multiple camere. (2) Nivelul seric al hCG anormal de ridicat: Experții observă că, în cazurile de mola hidatiformă, nivelurile serice ale hCG scad rareori sub cele ale unei sarcini normale. Raportul β-hCG liber/hCG total este semnificativ mai mare decât în sarcinile normale.(iii) Radiografie toracică
Imagistica toracică poate revela metastaze pulmonare la pacientele cu molă hidatiformă.
(iv) Examen ginecologic
Uterul pare mărit și moale. Noduli localizați de culoare albastru-violet pot fi palpați în cazurile de invazie vaginală sau cervicală.
(v) Investigații suplimentare
Tomografiile computerizate ale creierului pot detecta leziuni metastatice, sau nivelurile de HCG din lichidul cefalorahidian pot fi măsurate pentru a confirma metastazele cerebrale.
Care sunt principalele caracteristici diagnostice ale moliilor hidatiforme?
I. Istoric medical
(1) Sângerări vaginale după amenoree: Sângerări vaginale neregulate apar la 6-8 săptămâni după amenoree, variind de la ușoare la abundente, uneori însoțite de secreții de țesut asemănătoare strugurilor. Sângerările recurente pot duce la anemie și infecții secundare dacă nu sunt tratate.
(b) Uter mărit anormal, moale și dureri abdominale: Peste jumătate dintre paciente prezintă un uter mai mare decât vârsta gestațională, cu consistență moale. Secreția de țesut poate provoca dureri abdominale inferioare din cauza contracțiilor uterine. Torsiunea chistului corpului luteal se poate manifesta ca abdomen acut.(iii) Hiperemeză gravidică și preeclampsie: unele paciente prezintă hiperemeză gravidică mai devreme, mai severă și de durată mai lungă. Preeclampsia se poate dezvolta la jumătatea sarcinii, putând evolua către eclampsie. (iv) Absența mișcărilor fetale, a sunetelor cardiace sau a corpului fetal palpabil la 4-5 luni de gestație. (v) O minoritate de paciente dezvoltă hipertiroidism sau insuficiență cardiacă din cauza emboliei trofoblastice.
II. Constatări fizice
În 50% din cazuri, uterul depășește vârsta gestațională. La o minoritate, uterul poate fi mai mic sau egal cu vârsta gestațională. Chisturile corpului luteal ovarian sunt frecvente, iar masele anexiale pot fi ocazional palpabile.