Fobia socială constituie un subtip al fobiei, denumită inițial nevroză fobică, care se încadrează în categoria nevrozelor. Persoanele afectate recunosc iraționalitatea temerilor lor, dar rămân incapabile să prevină atacurile de panică, care sunt frecvent însoțite de anxietate pronunțată și simptome ale sistemului nervos autonom.Care sunt pericolele tulburării de anxietate socială?
Psihologii clasifică pericolele tulburării de anxietate socială în trei aspecte: funcționarea fiziologică, psihologică și socială:
Pericole fiziologice
Pacienții resimt disconfort fizic, adesea însoțit de disfuncții semnificative ale sistemului nervos autonom.Stadiile incipiente se manifestă de obicei prin anomalii neurologice faciale, cum ar fi înroșirea feței, înroșirea urechilor, rigiditatea mușchilor faciali și bâlbâiala. Simptomele stadiului intermediar includ disfuncții viscerale, cum ar fi ritm cardiac anormal, senzație de apăsare în piept, palme transpirate, greață și urgență urinară. Stadiile avansate pot implica anomalii neurologice sistemice, cum ar fi tremurături ale corpului, slăbiciune a membrelor și amețeli, cazurile severe putând duce la leșin sau șoc.În cazul în care se solicită un examen medical, este posibil ca medicii să nu identifice nicio cauză fiziologică aparentă. Consecințe psihologice În stadiile incipiente ale tulburării de anxietate socială, suferința psihologică se manifestă de obicei numai în timpul interacțiunilor interpersonale sau al angajamentelor sociale, fără a prezenta simptome în perioadele de solitudine. Inițial, aceasta provine în principal din frică, inferioritate și sentimente de eșec care decurg din eșecuri interpersonale. În faza intermediară, aceste simptome evoluează către frică intensificată, anxietate și neliniște.În stadiile ulterioare, alături de suferința psihologică intensificată, pot apărea simptome generalizate. De exemplu, sentimentele de inutilitate pot duce la pesimism și la oboseala de a trăi, caracteristice depresiei. Alternativ, forțarea unei persoane să se expună unei situații sociale doar pentru a regreta ulterior performanța slabă poate declanșa simptome obsesiv-compulsive.
Afectarea funcționării sociale
Afectarea funcționării sociale în tulburarea de anxietate socială se manifestă în primul rând în interacțiunile interpersonale. Persoanele pot evita angajamentele sociale din cauza fricii de interacțiune în sine sau pot evita mediile sociale din cauza preocupării că nu sunt potrivite pentru acel mediu.De exemplu, elevii pot evita inițial să vorbească cu colegii sau profesorii din cauza terorii sociale, ajungând în cele din urmă să refuze să meargă la școală sau să se retragă. Angajații se pot simți izolați la locul de muncă, temându-se de interacțiunile cu colegii și superiorii, ceea ce duce la demisie sau schimbarea locului de muncă. Unii pacienți se simt constant examinați de ceilalți pasageri din autobuz, fiind incapabili să ridice privirea, iar cei mai severi dintre ei preferă să facă ocoluri lungi în locul transportului public.
Tulburarea de anxietate socială poate fi tratată eficient prin consiliere psihologică. Consilierii profesioniști utilizează metode și tehnici psihologice pentru a ajuta pacienții să-și descurce nodurile emoționale, să-și alunge suferința psihologică și să-și recâștige o viață împlinită.