Anxietatea infantilă este o tulburare emoțională relativ frecventă. Ea se manifestă sub forma unei tensiuni inexplicabile, a fricii și a neliniștii care apar în copilărie fără o cauză aparentă. Această afecțiune poate duce la tulburări de somn, disconfort gastrointestinal, absenteism școlar, dificultăți de învățare, provocări sociale și numeroase alte probleme.
Datorită exprimării verbale limitate a copiilor mici și a încăpățânării observate adesea la copiii unici, aceștia manifestă frecvent accese de furie, reticență în a vizita locuri necunoscute, plâns sau nervozitate. Părinții și membrii familiei rareori asociază aceste comportamente cu o „afecțiune patologică”, ceea ce face dificilă detectarea timpurie.Deci, cum pot părinții să facă diferența între stările ocazionale de iritabilitate și semnele reale de anxietate?
Caracteristicile anxietății infantile:
1. Iritabilitate, plâns frecvent sau agitație, fiind dificil de liniștit sau îngrijit;
2. Reticență în a se despărți de părinți, suferind de stres sau panică la grădiniță, cu episoade de tensiune sau frică;
3. Cea mai proeminentă caracteristică este o profundă lipsă de siguranță și neliniște interioară;
4. Timiditate pronunțată în comparație cu colegii, simțind frecvent frică sau un sentiment de pericol iminent în diverse situații, cu episoade acute care ating niveluri de panică;
5. Dificultăți în a adormi noaptea, somn agitat și coșmaruri frecvente;
6. Copiii de vârstă școlară, în vârstă de șase sau șapte ani, refuză să meargă la școală; chiar și atunci când sunt obligați să meargă, interacționează rar cu colegii sau profesorii;
7. Neatenție în timpul lecțiilor, agitație excesivă, rezultate școlare slabe și cazuri de absenteism sau chiul;
8. În cazuri severe, copiii pot suferi de pierderea poftei de mâncare și disfuncții ale sistemului nervos autonom, care se manifestă prin dificultăți de respirație, senzație de apăsare în piept, palpitații, ritm cardiac accelerat, amețeli, transpirații, înroșirea feței, gură uscată, extremități reci, constipație, urgență urinară și urinare frecventă.
Punctele de mai sus reprezintă manifestări clinice comune ale tulburărilor de anxietate la copii, deși simptomele specifice variază de la un copil la altul. Prin urmare, dacă un copil prezintă anumite simptome suspecte sau părinții suspectează că copilul lor ar putea suferi de anxietate, este esențial să nu se tragă concluzii pripite, deoarece acest lucru ar putea avea un impact negativ asupra copilului.