Resursele umane sunt cel mai important departament dintr-o companie și cel care colaborează frecvent cu toate celelalte departamente. Nimeni nu este perfect și nu putem aștepta ca managerii de resurse umane să fie impecabili. Cu toate acestea, anumite comportamente sau trăsături de personalitate sunt nepotrivite pentru acest rol. Primul neajuns: poziționarea exagerată În mintea unor manageri juniori și a personalului, managementul resurselor umane este perceput ca fiind doar gestionarea unor sarcini diverse, precum recrutarea și dosarele personale.Ulterior, înființarea unui departament dedicat resurselor umane și numirea unui director de resurse umane a adus o cohortă de „intelectuali” rafinați. Acești indivizi au început imediat să expună strategii, declarându-și intenția de a deveni parteneri strategici în dezvoltarea companiei. Strategia era discutată în stânga și în dreapta. Înainte ca cineva să poată înțelege pe deplin această schimbare, discursul s-a orientat către cultura corporativă, departamentul de resurse umane promovându-se ca campion și ambasador al valorilor companiei. Ulterior, au proclamat ambiția lor de a servi ca consultanți de resurse umane ai organizației.Ulterior, și-au declarat intenția de a servi ca asistenți de management pentru managerii de primă linie.
De la parteneri strategici și ambasadori culturali la consultanți și asistenți de management, personalul operațional nu a putut să nu se întrebe: „Ce naiba fac de fapt acești tipi de la resurse umane? Sunt o adunătură de figuri mistice!”
Al doilea neajuns:Birocrație
Majoritatea managerilor din companie provin din medii operaționale și nu au o pregătire fundamentală în management. Ei se bazează în principal pe experiență și intuiție, lucrând fără încetare de dimineața până seara, alergând de colo-colo fără să aibă timp să respire. Cu toate acestea, personalul de resurse umane, indiferent dacă există sau nu un motiv, adoră să scrie tratate lungi, emițând documente la fiecare două zile – adesea volume voluminoase de peste zece pagini. Cine are timp să le citească?Până la sfârșitul anului, departamentul de resurse umane a acumulat o grămadă groasă de documente, dar angajații le-au răsfoit probabil fără să rețină niciun detaliu atunci când au fost întrebați.
Al treilea neajuns: tendința de a face spectacol
Angajații raportează că conducerea departamentului de resurse umane urcă frecvent pe podium la ședințe, mari și mici, pentru a expune concepte grandioase și a mobiliza trupele. Spectacolul este într-adevăr impresionant și emoționant, dar rareori sunt urmate acțiuni concrete, cu atât mai puțin rezultate tangibile. Acest lucru lasă o impresie de durată de mult zgomot pentru nimic – numai vorbe și niciun rezultat, o flacără de scurtă durată.Înclinația departamentului de resurse umane către grandomanie înseamnă că, deși inițiativele pot fi lansate cu mare fast, implementarea și urmărirea inadecvate nu fac decât să sporească așteptările angajaților, ducând la o dezamăgire și mai mare. Munca departamentului de resurse umane trebuie să transcendă simplul apel emoțional; trebuie să transmită cu adevărat un sens.
Al patrulea neajuns: importanța de sine
Acesta decurge direct din primul neajuns – odată ce departamentul de resurse umane se poziționează ca partener strategic, ambasador cultural și consultant al companiei, devine excesiv de important. Prins într-un turn de fildeș construit din concepte de management la modă, acesta formulează măsuri și planuri detașate de realitate, urmărind idealismul și acționând independent. De la managerii de linie la personalul obișnuit, nimeni nu crede în asta.Rezultatul este inevitabil o performanță solo, în care muzica este prea intelectuală pentru a găsi public.