Majoritatea oamenilor descoperă că au ficat gras în timpul controalelor medicale de rutină. Mulți pacienți nu prezintă simptome sau semne clare la momentul diagnosticării, oboseala fiind cea mai frecventă plângere. Cu toate acestea, severitatea oboselii nu corelează direct cu gradul de ischemie a țesutului hepatic. Această oboseală se manifestă printr-o stare generală de slăbiciune, pacienții raportând adesea stare de rău persistentă și somnolență. Unii pot simți disconfort în partea dreaptă sus a abdomenului.Principala constatare în timpul examinărilor fizice este obezitatea. Peste 50% dintre pacienții obezi pot prezenta hepatomegalie. O minoritate poate dezvolta angiomuri păianjen și eritem palmar. Progresia către ciroză poate duce la ascită, sângerare din varice rupte în esofagul inferior sau encefalopatie hepatică.
Diagnosticul se bazează pe teste serologice, studii imagistice și ecografie. Examenul fizic relevă hepatomegalie ușoară până la moderată; testele serologice arată transaminaze crescute, hiperlipidemie și colesterol LDL (lipoproteine cu densitate scăzută) crescut. Trigliceridele depășesc 1,7 mmol/L, în timp ce colesterolul HDL (lipoproteine cu densitate mare) rămâne sub 1,9 mmol/L.Glicemia în repaus alimentar depășește 7,1 mmol/L, iar glicemia postprandială depășește 7,8 mmol/L. Ficatul gras difuz prezintă caracteristici ecografice specifice: focare hiperecogene, denumite și „ficat luminos”. Diagnosticul ecografic atinge o sensibilitate de 90% pentru ficatul gras cu un conținut de grăsime ≥50%. Biopsia hepatică rămâne standardul de referință pentru confirmarea patologică.