Agresarea altora nu este niciodată un mijloc adecvat pentru adolescenți de a-și cultiva caracterul, însă opoziția sau excluderea ocazională pot aduce beneficii. Cercetările americane indică faptul că adolescenții păstrează amintiri mai vii despre agresiuni decât despre tratamentul amabil. Dacă tinerii găsesc curajul de a rezista agresorilor, astfel de experiențe pot favoriza dezvoltarea abilităților sociale și a controlului emoțional.
Beneficiile represaliilor
Psihologii de la Universitatea din California, Los Angeles, au examinat relațiile prietenoase și ostile ale a 2.000 de elevi din școlile primare și secundare cu vârste cuprinse între unsprezece și doisprezece ani. Când se confruntau cu colegi care nu îi plăceau, unii copii răspundeau cu antipatie; alții alegeau tăcerea sau reconcilierea.
Comparând aceste două grupuri, cercetătorii au descoperit că copiii care „răspundeau cu aceeași monedă” prezentau cea mai matură stare psihologică.Fetele care au ripostat au obținut scoruri semnificativ mai mari la testele de competență socială și erau mai populare în clasă și în școală. În rândul băieților, cei care ripostau aveau rezultate mai bune în clasă decât cei pasivi.
Cercetătorii au subliniat că acest studiu nu susține că a fi exclus sau agresat de colegi este benefic pentru sănătate. Cu toate acestea, astfel de experiențe îi învață pe adolescenți de la o vârstă fragedă că nu toată lumea îi va plăcea și îi înzestrează cu abilități de rezolvare a conflictelor.
Un fenomen răspândit
În realitate, experiența de a fi displăcut de colegi este comună în rândul adolescenților.
Noel Card, psiholog la Universitatea din Arizona, a publicat concluziile în ultimul număr al Journal of Developmental Psychology. Analizând rezultatele a 26 de experimente la care au participat peste 23.000 de persoane, el a revelat că peste 35% dintre adolescenți au experimentat cel puțin o perioadă de „relații ostile” cu colegii lor.
Cercetătorii de la Universitatea Strathclyde din Marea Britanie au chestionat 100 de adolescenți cu vârste cuprinse între 9 și 13 ani, rugându-i să povestească cazuri de hărțuire și acte de bunătate îndreptate împotriva lor.
Profesorul Donald Christie, expert în dezvoltarea copilului implicat în studiu, a remarcat: „Când le-am cerut copiilor să enumere cazuri de comportament neprietenos pe care le-au experimentat, aceștia și le-au amintit foarte vivid – atât de vivid încât ne-a fost greu să ținem pasul cu amintirile lor.Cu toate acestea, când a venit vorba de amabilitatea și considerația celorlalți, înregistrările noastre erau goale. „Copiii descriși de colegi ca fiind „prosociali” – cei care iau apărarea colegilor de clasă – sunt mai buni la „a face pace”, a spus Christie. „Abilitățile lor de învățare și înțelegere îi depășesc pe ceilalți.”