V-ați aflat vreodată în această situație: după ce ați plecat de acasă, știți foarte bine că ușa este încuiată bine, dar nu puteți scăpa de gândul că poate nu a fost închisă corect? Așa că vă întoarceți să verificați. Chiar și după ce ați pus cu grijă și intenționat o sumă mare de bani în buzunar, simțiți nevoia să apăsați și să bateți cu palma de câteva ori.După ce ați trimis o scrisoare, vă faceți griji în mod repetat dacă ați scris adresa incorect, ați uitat să lipiți timbrul sau ați folosit prea puține. După un examen, vă amintiți constant dacă ați completat corect foaia de răspunsuri. Aceasta este o formă de auto-compulsie, care servește ca un mecanism de auto-reamintire și de protecție - inofensiv, chiar benefic. Cu toate acestea, odată ce se dezvoltă până la punctul de a perturba viața de zi cu zi și de a chinui spiritul, devine tulburare obsesiv-compulsivă.Se manifestă o gamă largă de simptome obsesiv-compulsive: unele persoane nu se pot abține să numere stâlpii de iluminat în timp ce merg sau să numere repetat treptele scărilor; altele nu îndrăznesc să mânuiască cuțitele de bucătărie, cuprinse de teama că ar putea răni persoanele dragi; unele tremură la vederea vehiculelor care se apropie, sfâșiate între aversiunea față de sinucidere și curiozitatea intensă de a experimenta moartea aruncându-se sub roți;Unii elevi nu se pot concentra la ore, convinși că un coleg de sex opus îi privește sau că privirea lor este fixată pe o anumită parte a corpului profesorului. Când profesorul se întoarce cu spatele, ei speră cu nerăbdare că se va întoarce repede. Când își fac temele, șterg și rescriu în mod constant, simțind mereu că munca lor este inadecvată. Se chinuie cu întrebări pe care nu le pot rezolva: „De ce nu are ochi în ceafă?”, „De ce morții nu pot reveni la viață?” Astfel de întrebări îi epuizează complet. Cea mai frecventă manifestare este spălarea repetată a mâinilor, a hainelor și baia sub pretextul „igienei”, ceea ce face ca pielea să devină palidă și decolorată.Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă? Tulburarea obsesiv-compulsivă este o afecțiune nevrotică caracterizată în principal prin simptome compulsive. Pacienții se confruntă cu un conflict puternic între compulsia autoimpusă și contra-compulsia, care provine dintr-o căutare excesivă a siguranței și perfecționismului. Aceasta se manifestă printr-una sau o combinație de gânduri obsesive, impulsuri compulsive sau comportamente ritualistice.În China, odată cu intensificarea concurenței și a presiunilor din viață, incidența TOC arată o tendință ascendentă, crescând în mod semnificativ în rândul elevilor din învățământul primar și secundar. Cei diagnosticați cu TOC nu ar trebui să evite să solicite ajutor medical din cauza rușinii și nici nu ar trebui să o confunde cu o boală mintală. TOC este o nevroză, nu o psihoză, deoarece persoanele care suferă de această afecțiune își păstrează intactă conștiința de sine și capacitatea de judecată.Ei recunosc că simptomele lor compulsive le provoacă o suferință profundă. Intervenția timpurie a specialiștilor în sănătate mintală poate da rezultate favorabile. Prevenirea TOC începe în copilărie. Copiii au o psihică fragilă; sentimentul lor de sine în formare este ușor influențat de factori externi, în special de părinți și profesori.Temperamentul părinților caracterizat prin trăsături de anxietate, combinat cu un stil de viață rigid, poate favoriza creșterea nivelului de anxietate la copii, ducând la modele de gândire și comportament inflexibile. Stilurile parentale excesiv de indulgent sau dure, comparațiile frecvente cu colegii și stima de sine afectată pot tensiona relațiile părinte-copil și pot declanșa TOC.În plus, accentul excesiv pus pe note și clasamente în educație, combinat cu intoleranța față de greșeli, poate induce o tensiune psihologică prelungită la copii. Această teamă de greșeli și de eșecul la examene poate contribui, de asemenea, la dezvoltarea tendințelor obsesiv-compulsive. Din perspectiva educației familiale și școlare, adolescenții și copiii ar trebui tratați cu mai mult respect, înțelegere și toleranță. Evitați să impuneți restricții excesive sau cerințe prea stricte și abțineți-vă de la a recurge la pedepse la cea mai mică provocare.A permite copiilor și adolescenților să greșească nu înseamnă a te abține de la a le indica erorile. Distincția crucială constă în evitarea negării individului din cauza greșelilor sale. Trebuie să fie clar că comportamentul este defectuos, iar comportamentul poate fi schimbat. Acest lucru este de o importanță semnificativă în prevenirea formării trăsăturilor de personalitate obsesiv-compulsive. Comparațiile longitudinale adecvate pot ajuta copiii să recunoască în mod clar propria lor creștere și diferențele dintre comportamentele corecte și incorecte, punând bazele solide pentru dezvoltarea unei personalități sănătoase.
Conținut original Family Doctor Online (www.fdy.cn). Reproducerea neautorizată este interzisă. Încălcarea acestei prevederi va fi sancționată penal. Pentru colaborări în materie de conținut, vă rugăm să contactați: 020-37617238