Preferința pentru curățenie și verificarea meticuloasă sunt obiceiuri intrinsec pozitive. Cu toate acestea, atunci când aceste comportamente devin ritualuri rigide, „obligatorii”, ele pot indica o legătură cu tulburarea obsesiv-compulsivă. Din punct de vedere psihologic, TOC este clasificată ca o tulburare mentală. Persoanele recunosc că acțiunile lor repetitive sau gândurile intruzive sunt lipsite de sens, dar nu le pot opri. Cu cât rezistă mai mult, cu atât anxietatea și suferința lor devin mai mari, cazurile severe având un impact semnificativ asupra muncii și vieții de zi cu zi.
Din punct de vedere al clasificării, TOC se manifestă fie ca gânduri obsesive, fie ca comportamente compulsive. Verificarea repetată, întrebările neîncetate sau număratul constant se încadrează în categoria comportamentelor compulsive. Cei cu gânduri obsesive experimentează idei, îndoieli sau temeri recurente și lipsite de sens. De exemplu, unele persoane se îndoiesc în mod persistent dacă au lovit pe cineva în timp ce conduceau, în timp ce altele dezvoltă temeri inexplicabile față de anumite numere, considerându-le „ghinioniste”.Desigur, gândurile obsesive și comportamentele compulsive coexistă adesea simultan.
Multe persoane nutresc o „teamă” persistentă de a dezvolta TOC. În realitate, astfel de gânduri apar ocazional și la persoanele sănătoase, deși de obicei sunt ignorate. Persoanele care suferă de TOC se tem însă de reapariția acestor gânduri. Această teamă intensifică apariția lor, ceea ce la rândul său sporește anxietatea, consolidând și cimentând aceste tipare de conștientizare.
De ce aceste gânduri rămân inofensive la majoritatea oamenilor, dar devin patologice la persoanele care suferă de TOC?Cauza principală rezidă în defectele de personalitate. Prin urmare, persoanele cu TOC trebuie mai întâi să-și schimbe mentalitatea: să recunoască că toată lumea are astfel de gânduri, inclusiv ele însele, și că acest lucru este perfect normal. Această schimbare treptată le conferă încredere. Cu această bază, pot rezista în fața acestui „tigru de hârtie” al TOC, îl pot înfrunta și, în cele din urmă, îl pot depăși.De ce mulți dintre cei care suferă de această tulburare se luptă cu ea ani de zile fără să o depășească? Motivul rezidă în incapacitatea lor de a „lăsa lucrurile să fie”. Luați în considerare o analogie: tulburarea obsesiv-compulsivă este ca și cum ai sări o minge, fiecare săritură reprezentând un gând patologic. Cum se poate opri mingea din sărit, eliminând astfel simptomul? Răspunsul este simplu: încetați să mai săriți mingea și ea se va opri în mod natural. Același principiu se aplică și tulburării obsesiv-compulsive. Numai ignorând prezența ei, simptomele vor dispărea treptat.
III. Nu vă concentrați în mod deliberat asupra ei.
După tratamentul inițial, unii pacienți experimentează o reducere semnificativă sau chiar o absență prelungită a simptomelor TOC. În această etapă, ei se pot întreba: „Deoarece simptomele nu au mai apărut de atât de mult timp, ar putea să revină?” Simplul fapt de a avea acest gând poate declanșa chiar simptomele de care se temeau, declanșând un nou val de anxietate și gânduri obsesive. O astfel de recurență este normală.Abordarea pe care o recomandăm este: „Vino dacă vrei, dar nu mă voi teme de tine!” De fiecare dată când apare o recidivă, aplicați strategia „Trei lucruri de evitat” menționată mai sus. Discerneti treptat „temperamentul” acesteia pentru a stăpâni metode eficiente de coping.
Prin practica repetată a „Trei lucruri de evitat”, pacienții vor descoperi că fiecare întâlnire devine din ce în ce mai ușor de gestionat, până când devine un obicei – și toată frica dispare!
Folosirea tacticii de amânare
Dacă manifestați tendințe compulsive, luați în considerare aplicarea „regulei de 15 minute” pentru a prelungi timpul de răspuns pentru acțiunile compulsive. De exemplu, când simțiți pentru prima dată nevoia de a vă spăla pe mâini, spuneți-vă să așteptați cinci minute înainte de a face acest lucru. Ulterior, perioada de amânare poate fi prelungită treptat.Acest interval nu este pentru așteptare pasivă, ci pentru a „reevalua” dacă gândurile și acțiunile dvs. provin din TOC. Luați în considerare de ce se întâmplă acest lucru, apoi redirecționați-vă atenția către alte activități interesante și constructive. Pentru cei care verifică compulsiv lucrurile, încercați această abordare: dacă verificați constant încuietorile ușilor, încercați să încuiți ușa meticulos și încet. Imprimați-vă profund această acțiune în minte și spuneți-vă: „Ușa este acum încuiată. Văd că ușa este încuiată!” Acest lucru creează o impresie profundă că ușa este într-adevăr securizată. Astfel, când apare nevoia compulsivă de a verifica, puteți recunoaște imediat: acesta este un gând compulsiv, aceasta este TOC!
Cu toate acestea, aceste „trucuri” sunt doar o ameliorare a simptomelor și pot să nu fie eficiente pentru toată lumea.Pentru a vindeca această afecțiune, cel mai bine este să solicitați îndrumarea unui specialist în sănătate mintală și să urmați un tratament sistematic. Grupuri cu risc ridicat Persoanele care urmăresc perfecțiunea în interiorul lor și se supun unor standarde stricte sunt mai predispuse la dezvoltarea tulburării obsesiv-compulsive. Deoarece aceste persoane sunt perpetuu nemulțumite de ele însele, ele își analizează în mod obișnuit acțiunile, examinându-și chiar cu severitate cuvintele și faptele, amplificându-și defectele. În astfel de circumstanțe, ele pot încerca să-și corecteze „deficiențele” percepute prin repetarea anumitor comportamente sau gânduri. În timp, acest lucru devine un obicei înrădăcinat, determinându-le să se concentreze asupra unor probleme minore. În cele din urmă, ele ajung să fie prinse într-un cerc vicios în care se simt anxioase dacă nu repetă comportamentul, iar anxietatea se intensifică cu cât îl repetă mai des. Dincolo de trăsăturile de personalitate, cerințele specifice ale anumitor profesii pot, de asemenea, să facă persoanele susceptibile.În timp, acest lucru devine o obișnuință, ceea ce le determină să devină din ce în ce mai fixate pe detalii minore. În cele din urmă, se trezesc prinse într-un cerc vicios: simt anxietate dacă nu repetă acțiunile, dar devin și mai anxioase cu cât le repetă mai des.
Dincolo de trăsăturile de personalitate, cerințele specifice ale anumitor profesii pot, de asemenea, predispune practicienii la dezvoltarea tulburării obsesiv-compulsive.Din punct de vedere clinic, contabilii sunt grupul cel mai frecvent observat. Confruntați zilnic cu cifre precise care nu tolerează nicio marjă de eroare, verificarea repetată devine manifestarea responsabilității lor profesionale. În mod similar, deși predarea nu necesită aceeași meticulozitate, educatorii competenți trebuie să-și regleze constant comportamentul și să acorde o atenție meticuloasă muncii elevilor. Când aceste virtuți profesionale devin excesiv de amplificate, ele deschid efectiv ușa intruziunii TOC.
Fie că provin din temperamentul înnăscut sau din obiceiurile profesionale dobândite, persoanele care suferă de TOC au o trăsătură comună: așteptări excesiv de mari de la sine. În ciuda eforturilor neîncetate, ele se luptă să îndeplinească aceste standarde, ceea ce declanșează sentimente profunde de inadecvare. Acest lucru explică de ce creșterea încrederii în sine constituie o componentă cheie a abordărilor terapeutice ale TOC.