Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o afecțiune nevrotică caracterizată în principal prin simptome obsesive (inclusiv gânduri obsesive și comportamente compulsive).
Cauze:
1. Trăsături de personalitate (25%):
O treime dintre pacienții cu TOC prezintă un anumit grad de trăsături de personalitate obsesiv-compulsivă înainte de debutul bolii. Frații, părinții și copiii acestor persoane prezintă adesea caracteristici similare, printre care rezervă, indecizie, frugalitate, meticulozitate, atenție excesivă la detalii, ruminare, perfecționism, alături de rigiditate și inflexibilitate.
2. Factori psihologici (35%):
Datele sondajului din Shanghai indică faptul că 35% dintre pacienți au experimentat factori declanșatori psihologici înainte de debutul bolii. Orice tensiune mentală prelungită, factori socio-psihologici care provoacă anxietate sau incidente traumatice care cauzează suferință emoțională severă pot precipita TOC.
În dezvoltarea TOC, factorii socio-psihologici constituie o componentă etiologică semnificativă, deși adesea trecută cu vederea. Atunci când sănătatea fizică este compromisă sau apare oboseala psihofizică prelungită, aceste condiții pot precipita TOC la persoanele care prezintă trăsături de personalitate obsesiv-compulsivă. În ceea ce privește patogeneza, există interpretări diferite:Școala pavloviană susține că, în condiții de experiențe emoționale intense, tensiunea excesivă sau procesele conflictuale de excitație și inhibiție corticală formează focare patologice izolate de excitație inerțială, constituind baza fiziopatologică a gândurilor obsesive. Școala psihodinamică atribuie simptomele compulsive impulsurilor agresive reprimate sau „dorințelor sexuale”.Unii utilizează teoria învățării pentru a explica gândurile obsesive ca rezultat al stabilirii unei asocieri condiționate între stimulii care provoacă anxietate și gândul în sine. În ceea ce privește noțiunea că activitatea excesivă a cortexului cingular poate fi legată de apariția TOC, dovezile directe ale modificărilor structurale sau funcționale ale cortexului cingular rămân insuficiente.
3. Factori genetici (20%):
Prevalența TOC în rândul rudelor apropiate ale pacienților o depășește pe cea din populația generală. De exemplu, incidența în rândul părinților persoanelor afectate este de 5-7%. Studiile efectuate pe gemeni susțin, de asemenea, o legătură genetică cu TOC.
Strategii de autogestionare pentru TOC:
1.Învață să te relaxezi
Tensiunea excesivă agravează afecțiunea, blocând mintea într-un cerc vicios de gânduri obsesive. Încearcă să adopți o perspectivă mai relaxată față de domeniile predispuse la comportament compulsiv. Exercițiile fizice sunt cea mai eficientă metodă de relaxare fizică. Implică-te pe deplin în activități fizice, energizând întregul corp și stimulând secreția crescută de endorfine. După o alergare viguroasă care te lasă complet ud de transpirație, s-ar putea să te simți mai în armonie cu frumusețea inerentă a lumii.
2. Îmbrățișează imperfecțiunea
Pentru detaliile fără importanță, cultivă o mai mare flexibilitate. Practică în mod conștient toleranța în chestiuni minore — petrece câteva zile într-o cameră imposibil de dezordonată, de exemplu. Amintește-ți: un mediu puțin dezorganizat, care nu este impecabil, nu îți va ruina viața.
3. Eșecul este doar o experiență
Nu vă temeți de eșec. În loc să vă gândiți la nesfârșit la „ce se întâmplă dacă eșuez?”, spuneți-vă: și ce dacă eșuez? Nu înseamnă că viața dvs. este un eșec. Eșecurile în sine sunt o formă de educație. Multe persoane de succes și-au atins obiectivele tocmai pentru că au îndurat numeroase eșecuri înainte de a-și găsi nișa și calea potrivită.
4. Cultivați simțul umorului
Dacă puteți râde de ceva, acel lucru încetează să vă mai deranjeze. Persoanele cu tendințe obsesiv-compulsive beneficiază în mod special de citirea glumelor pentru a-și relaxa nervii, acceptând aspectele neașteptate și amuzante ale lumii. Faptul că nu totul este sub controlul vostru nu este neapărat un lucru bun. Mai mult râs și menținerea unei dispoziții vesele vă vor face viața mai fericită.
TOC impune o povară psihologică semnificativă asupra celor care suferă de această afecțiune, risipind timp, energie, resurse și finanțe. În realitate, trebuie să învățăm să acceptăm și să cultivăm o mai mare relaxare. Căutarea neîncetată a perfecțiunii este inutilă; prin acceptarea imperfecțiunilor progresăm continuu.
Tipuri comune de tulburare obsesiv-compulsivă:
1. Gânduri obsesive
În anumite situații, pacienții au gânduri pe care le consideră nepotrivite pentru circumstanțe, dar nu pot controla apariția lor, ceea ce le provoacă o suferință semnificativă. De exemplu, o mamă care poartă un copil lângă un râu poate avea brusc gândul de a arunca copilul în apă. Deși nu se produce nicio acțiune corespunzătoare, pacientul simte o anxietate și o teamă intense.
2. Emoții compulsive
Se manifestă în principal sub forma fricii compulsive. Această frică se concentrează pe pierderea controlului asupra emoțiilor, cum ar fi teama de a-și pierde mințile, de a comite acte ilegale sau inacceptabile din punct de vedere social sau chiar de a comite crime atroce.
3. Temeri compulsive
Aceste temeri sunt legate de gândurile obsesive ale pacientului, care se teme să experimenteze gânduri opuse care declanșează reacții emoționale intense. De exemplu, se poate teme să experimenteze compulsii în anumite situații, ceea ce duce la anxietate și la tendința de a evita complet astfel de contexte.