Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) reprezintă în prezent o amenințare din ce în ce mai semnificativă pentru indivizi. Ce este exact TOC? Care sunt manifestările sale? Care sunt potențialele sale efecte negative? Să explorăm împreună aceste întrebări mai jos. Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă? Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o afecțiune nevrotică caracterizată în principal prin gânduri obsesive și comportamente compulsive.Se caracterizează prin prezența simultană a auto-compulsiunii conștiente și a auto-rezistenței conștiente. Pacienții recunosc simptomele persistente ca fiind lipsite de sens și iraționale, dar nu pot împiedica reapariția lor. Cu cât se străduiesc mai mult să reziste, cu atât tensiunea și suferința lor devin mai mari. În cazurile cronice, comportamentele ritualistice pot domina, ameliorând semnificativ suferința psihologică, dar afectând grav funcționarea socială.
Se estimează că, în general, una din cincizeci de persoane suferă de TOC. De exemplu, în Regatul Unit există peste un milion de persoane care suferă de TOC, cu o prevalență semnificativ mai mare în rândul adolescenților. Se crede în general că TOC care apare în adolescență se rezolvă de obicei până la vârsta adultă. Studiile străine raportează o rată de prevalență de 2%, deși unii psihologi sugerează că aceasta ar putea fi de cel puțin 10%.Nu există diferențe semnificative între sexe în ceea ce privește prevalența. Odată cu dezvoltarea societății, persoanele moderne care petrec perioade îndelungate izolate în fața computerului pot dezvolta, de asemenea, tendințe obsesiv-compulsive în legătură cu chestiuni banale. Prevenirea TOC necesită somn adecvat, exerciții fizice corespunzătoare și participarea regulată la activități sociale de grup.
Efectele nocive ale TOC
1. Împiedicarea dezvoltării personalității la pacienții cu TOC
Majoritatea persoanelor care suferă de TOC prezintă simptome moderate până la severe și o calitate a vieții diminuată. Boala prelungită, stima de sine scăzută cronică și interacțiunea socială limitată distorsionează treptat percepția de sine, reglarea emoțională și modelele comportamentale ale pacienților.
2. Impactul asupra bunăstării financiare
Cercetările indică faptul că pacienții cu TOC suportă costuri mai mari pentru tratamentul psihiatric decât cei cu depresie. Această disparitate provine din diferențele dintre cele două afecțiuni în ceea ce privește caracteristicile clinice, cunoștințele despre boală și căile de acces la îngrijiri medicale. Simptomele TOC fluctuează între episoade pronunțate și perioade intermitente, adesea fluctuant din cauza factorilor psihologici. În consecință, tratamentul este adesea întârziat, agravând afecțiunea.Alternativ, pacienții pot pierde încrederea din cauza tratamentelor ineficiente anterioare, ceea ce duce la o aderență slabă la tratament. Acest lucru îi predispune la cronicizare, crescând astfel povara bolii.
3. Impactul asupra calității vieții pacienților cu TOC
În primul rând, persoanele care suferă de TOC petrec mult timp încercând să suprime anxietatea și frica induse de starea lor. Acest lucru le împiedică în mod semnificativ viața de zi cu zi și studiile, în timp ce tiparele de somn și sănătatea fizică se deteriorează progresiv.Persoanele cu TOC pot percepe starea lor ca fiind mai dificil de tratat decât alte boli, simțindu-se complet copleșite de simptome. Când se confesează altora, adesea nu primesc nici înțelegere, nici sprijin. Această dublă lovitură le subminează direct stima de sine, deteriorând și mai mult bunăstarea lor mentală. În cele din urmă, declinul sănătății fizice și psihologice duce la o reticență de a se angaja în activități sociale.
4. Impact semnificativ asupra vieții de familie
Afecțiunea are efecte adverse pronunțate asupra gospodăriilor. De exemplu, persoanele pot cere membrilor familiei să verifice în mod repetat dacă există pericole latente percepute. Când aceste cereri nu sunt îndeplinite, membrii familiei — în special soții sau părinții — pot reacționa cu furie sau abuz verbal. Adesea, cei mai apropiați de persoana care suferă, neînțelegând afecțiunea, pot să o reproșeze, pentru ca mai târziu să se simtă vinovați când persoana respectivă devine depresivă.
Cum se tratează TOC?
Psihoterapia
Psihoterapia explicativă servește ca abordare terapeutică. Pacienții trebuie să-și analizeze calm trăsăturile de personalitate și originile afecțiunii lor, inclusiv orice traume psihologice din copilărie care ar fi putut contribui la dezvoltarea TOC. Dacă se identifică cauzele, este esențial să se cultive o încredere neclintită în depășirea factorilor declanșatori psihologici pentru a atenua anxietatea.Trebuie să se folosească o voință puternică pentru a depăși comportamentele și gândurile iraționale. Corectarea comportamentelor compulsive și a tiparelor de gândire necesită o abordare graduală și persistentă, bazându-se în mod continuu pe experiențele de succes. În același timp, este esențial să se participe la activități de grup, activități culturale și muncă care îi inspiră și îi interesează. Cultivarea hobby-urilor în viața de zi cu zi ajută la stabilirea unor noi centre de excitare pentru a le suprima pe cele patologice.
Se poate încerca următoarea abordare terapeutică: supravegheați îndeaproape pacientul. Când acesta dă semne că inițiază acțiuni sau gânduri compulsive, membrii familiei ar trebui să îi distragă atenția prin conversații sau invitații de a participa la activități, prevenind astfel apariția comportamentelor sau gândurilor compulsive. În același timp, un psihiatru ar trebui să explice rațiunea tratamentului, oferind încurajări și recompense pacientului.În a doua fază, expuneți treptat pacientul la stimuli care declanșează compulsii. În timp ce preveniți apariția simptomelor, creșteți progresiv intensitatea acestor stimuli. Practica demonstrează că această abordare dă rezultate favorabile pentru majoritatea pacienților rezistenți la tratament care au eșuat în multiple terapii.
Pentru cei care au gânduri obsesive, utilizarea interferenței auditive imediat ce apar gândurile dă, de asemenea, rezultate satisfăcătoare.
Membrii familiei ar trebui să adopte o atitudine adecvată față de pacient, evitând îngrijorarea excesivă și abținându-se de la a le ține predici, în special de a le cere explicații. Când pacientul pune întrebări, cel mai bine este să se ofere răspunsuri de bun simț o singură dată, fără repetări.
Tratament farmacologic
Medicamente occidentale: Se pot utiliza antidepresive triciclice și inhibitori ai monoaminooxidazei.
① Clorpromazină: Demonstrează o eficacitate bună împotriva simptomelor obsesiv-compulsive, tratând în același timp și simptomele depresive asociate. Doza terapeutică este de 150-300 mg pe zi, administrată pe cale orală în două doze divizate. Se începe cu o doză mică și se crește treptat. Acesta este un medicament tradițional cu rate de utilizare mai mici în prezent.
② Sertralină (Zoloft), fluoxetină (Prozac): Demonstrează o eficacitate bună pentru simptomele obsesiv-compulsive, în special sertralina, care oferă profiluri favorabile de siguranță și tolerabilitate. Doza inițială de Zoloft este de 50 mg pe zi, cu o doză terapeutică țintă de 200 mg pe zi; intervalul terapeutic al fluoxetinei este de 20-80 mg pe zi.③ Clordiazepoxid: Demonstrează, de asemenea, eficacitate în cazul simptomelor obsesiv-compulsive. Doza terapeutică pentru clordiazepoxid este de 1-2 mg pe zi.
Tratamentul cu medicina tradițională chineză
Tulburarea obsesiv-compulsivă este o nevroză caracterizată în principal prin gânduri, emoții, intenții și acțiuni obsesive. Ea se încadrează în categoria sindroamelor depresive din medicina tradițională chineză, apărând din cauza focului stagnant și a căldurii flegmice care tulbură mintea sau din cauza deficienței yin a ficatului și rinichilor.
(1) Stagnarea Qi-ului ficatului transformându-se în foc: Manifestările includ tensiune mentală, iritabilitate, provocare ușoară, palpitații, insomnie cu vise frecvente, amețeli, dureri de cap, gură uscată cu gust amar, limbă roșie cu acoperire galbenă și puls rapid și tensionat.
Principiul tratamentului: eliminarea focului din ficat și drenarea căldurii; sedare puternică și calmarea spiritului
Formula: Longdan Xiegan Tang (decoct pentru drenarea ficatului cu gențiană)
(2) Căldura flegmei care tulbură mintea: neliniște anxioasă, palpitații cu insomnie, frică și neliniște, amețeli cu greață, limbă roșie, depunere galbenă grasă, puls rapid și alunecos.
Principiul tratamentului: eliminarea flegmei, eliminarea căldurii și sedarea puternică a spiritului
Formula: Wendan Tang
(3) Deficiență de Yin la ficat și rinichi: anxietate, nervozitate, tremurături ale mâinilor și picioarelor, înroșirea celor cinci zone ale inimii, obraji înroșiți cu transpirație, gură și gât uscate, dureri de talie și genunchi, limbă roșie cu depunere redusă, puls fin și rapid.
Principiul tratamentului: Hrăniți yin-ul ficatului și rinichilor, eliminați căldura și calmați spiritul
Formula: Zhì Bǎi Dì Huáng Wán (Pilula Rehmannia cu Phellodendron și Anemarrhena)
Tratamentul TCM implică diferențierea tiparelor pe baza stării specifice a pacientului, obținându-se rezultate relativ favorabile. Din punct de vedere clinic, agentul Baihe Qingnao Jingshen (Formula de calmare a creierului și spiritului cu crin) produce adesea rezultate satisfăcătoare. În combinație cu consilierea psihologică din partea practicienilor, recuperarea poate fi rapidă.