Suprimarea forțată a plânsului este dăunătoare pentru dezvoltarea psihologică a copilului. Ocazional, sub „tacticile de presiune” ale părinților, un copil poate înceta să plângă, ceea ce îi face pe părinți să creadă că această abordare este eficientă. Cu toate acestea, astfel de metode pot avea un impact negativ asupra dezvoltării psihologice a copilului. Plânsul este, de asemenea, o formă de antrenament al rezilienței psihologice. Când un copil cade și poate avea dureri considerabile, este dificil pentru o mamă să insiste ca copilul să nu plângă. A nu plânge nu este un semn de putere; a te ridica singur este cea mai importantă și mai rezilientă demonstrație.Mamele pot permite copiilor să plângă liber, dar nu ar trebui să fie prea preocupate de suspinele și lacrimile lor – aceasta este propria experiență a copilului. Se pot oferi cuvinte de alinare cu sensibilitate, dar nu trebuie să se rezolve problemele în locul lor. Copiii ar trebui încurajați să găsească propriile soluții și să-și descopere forța interioară. În caz contrar, pot dezvolta dependența de alții, neglijând să-și cultive propriile capacități, ceea ce le împiedică maturizarea. Dacă se întâmplă acest lucru, pot deveni într-adevăr copii care știu doar să plângă.
Oprirea forțată a plânsului este dăunătoare pentru dezvoltarea psihologică a copilului. Ocazional, sub „tacticile de presiune” ale părinților, un copil poate înceta să plângă, ceea ce îi face pe părinți să creadă că această abordare este eficientă. Ei nu realizează că astfel de metode pot avea efecte adverse asupra dezvoltării psihologice a copilului. Plânsul este în sine o formă de antrenament al rezilienței psihologice.
Deoarece dezvoltarea limbajului copiilor rămâne imatură, aceștia recurg adesea la plâns pentru a-și exprima nemulțumirea sau melancolia atunci când nu sunt capabili să articuleze aceste sentimente în mod adecvat. Dacă astfel de emoții negative rămân reprimate în timp, ele se pot manifesta sub forma unor tipare psihologice sau comportamentale anormale. Acestea pot include dezvoltarea unui temperament irascibil, manifestarea unor comportamente agresive, cum ar fi lovirea sau abuzul verbal, și dificultăți în relaționarea cu colegii sau integrarea în grupuri sociale.