Pe 13 septembrie, la Școala Gimnazială Buji din Longgang, Shenzhen, un băiat de 16 ani a părăsit studiul de seară pentru a cumpăra un ceai cu bule pentru o colegă de clasă. În mod neașteptat, fata l-a raportat imediat tutorelui clasei, care l-a chemat pe băiat la birou pentru a-l mustra. În aceeași seară, băiatul a sărit de pe clădirea școlii și a murit.
Astfel de incidente provoacă invariabil o profundă tristețe. Deși fata și profesorul au gestionat situația în mod necorespunzător, reziliența psihologică a băiatului a fost, de asemenea, un factor care a contribuit la această tragedie. Pentru a preveni astfel de tragedii, părinții și profesorii trebuie să cultive în mod activ reziliența psihologică a copiilor.
Cum să cultivați reziliența la copii
1. Cultivați independența și abilitățile de rezolvare a problemelor. Cercetările indică faptul că lipsa de autonomie, combinată cu încrederea insuficientă, curajul și capacitatea de a depăși provocările, stau la baza rezilienței slabe. Prin urmare, părinții ar trebui să încurajeze copiii să ia decizii personale și să-și gestioneze propriile treburi. Cu condiția să nu fie dăunător și în limita capacităților lor, permiteți-le să decidă și să acționeze independent.
2. Oferiți laude cu discernământ. Mulți copii cresc într-un mediu saturat de laude excesive. Chiar și atunci când îndeplinesc sarcini de rutină, ei primesc constant laude; când fac greșeli, părinții îi protejează adesea din afecțiune. Acest lucru favorizează egocentrismul, capriciile și vanitatea, ducând la accese de furie frecvente pentru lucruri mărunte. Astfel de copii se luptă inevitabil să reziste greutăților și eșecurilor inevitabile ale vieții.
În al treilea rând, oferiți îndrumare psihologică la momentul potrivit. În timpul dezvoltării lor, copiii se confruntă inevitabil cu presiuni psihologice – rezultate școlare slabe, amenințări, insulte, abuz fizic sau nenorociri familiale. În astfel de momente, consilierea necesară din partea părinților îi ajută pe copii să dezvolte o perspectivă sănătoasă asupra eșecurilor vieții, întărind astfel reziliența lor.
IV. Desfășurați o pregătire psihologică cu scop precis. La fel ca sănătatea fizică, reziliența mentală poate fi cultivată prin exerciții specifice. „Educația eșecului” sau „pregătirea toleranței la erori” este crucială pentru dezvoltarea forței psihologice. Prezentați sarcini provocatoare atunci când copiii reușesc, oferiți-le încurajare în timpul eșecurilor și învățați-i să abordeze viața și competiția cu o mentalitate calmă și naturală. Acest lucru îi pregătește să facă față furtunilor viitoare.
V. Stăpânirea reglării emoționale întărește reziliența împotriva eșecurilor și adversităților. Recunoașterea și gestionarea emoțiilor proprii favorizează stabilitatea emoțională, formând o bază crucială pentru reziliența psihologică. Părinții trebuie să învețe mai întâi să-și controleze propriile emoții, asigurându-se că sentimentele negative nu îi influențează pe copii. Dând un exemplu, ei îi învață pe copii să-și regleze și să-și gestioneze propriile emoții.
VI. Oferiți copiilor modalități sănătoase de exprimare a emoțiilor. Când copiii se simt triști sau frustrați, permiteți-le să-și exprime pe deplin sentimentele – lăsați-i să plângă în hohote, în loc să le spuneți „Nu plânge” sau „Băieții nu plâng”. În schimb, spuneți: „Știu că te simți foarte supărat.” Sau nu spuneți nimic – pur și simplu îmbrățișați-l. Copiilor de 4 sau 5 ani, care pot fi lăsați singuri, acordați-le spațiu și timp pentru a-și procesa emoțiile; închideți ușor ușa în urma lor.
În concluzie, părinții și profesorii nu ar trebui să trateze copiii ca pe „mici împărați” sau „mici prințese” care trebuie răsfățați. În schimb, cultivați-le caracterul echilibrat și reziliența, învățându-i să facă față eșecurilor și greutăților vieții cu optimism și veselie.