Copiii au nevoie de îndrumarea părinților pentru a învăța cum să se descurce în viață, să dobândească abilități și să acumuleze experiență. Cu toate acestea, în timp ce primesc instrucțiuni de la părinți, copiii sunt foarte sensibili la atitudinea acestora, atitudine care influențează profund modul în care copiii absorb aceste îndrumări. Din păcate, părinții trec adesea cu vederea acest factor crucial. 1. Abordarea condescendentă Aceasta poate proveni din educația tradițională, în care mulți părinți adoptă o atitudine de superioritate atunci când se adresează copiilor lor.Experții subliniază că părinții și copiii sunt egali din punct de vedere al personalității. Dacă părinții adoptă în mod constant o atitudine autoritară, chiar și atunci când critica lor este pe deplin justificată, copiii se vor conforma în aparență, dar vor rămâne neconvinși în interior. Prin urmare, experții recomandă: părinții ar trebui să se așeze în genunchi pentru a vorbi cu copiii lor, creând o atmosferă mai confortabilă pentru ambele părți.
II. Cerința perfecțiunii
Copiii sunt încă mici. Când se luptă cu sarcini precum aranjarea patului, desenul sau aruncarea unei mingi, părinții ar trebui să evite criticile dure. Spunându-le constant „Nu ești nici pe departe suficient de bun” le poate afecta involuntar stima de sine.
III. Laudele excesive
Nu confundați educația bazată pe laude cu lingușirea constantă; aceasta este o concepție greșită frecventă. Se referă în primul rând la înțelegerea și încurajarea copiilor. Laudele excesiv de frecvente și nesincere generează aroganță. Mai mult, copiii obișnuiți cu complimente exagerate pot avea dificultăți în a tolera critica constructivă la intrarea în societate, ceea ce îi face vulnerabili la eșecuri.
IV. Impunerea de restricții excesive
Percepția unui copil asupra lumii diferă fundamental de cea a părinților săi. Regulile excesiv de restrictive îi fac pe copii să se simtă constrânși, ceea ce le displace profund.
V. Preocupare excesivă
„Cine a sunat astăzi?” „Ce ai scris în jurnalul tău?”...Părinții trebuie să interogheze fiecare detaliu. Cu toate acestea, îngrijorarea excesivă generează resentimente, deoarece copiii percep lumea lor ca fiind invadată constant de interferența părinților. Spațiul lor personal se micșorează, sufocând oportunitățile de dezvoltare a talentului și chiar declanșând atitudini rebele. VI. Negarea totală Când critică copiii, unii părinți depășesc limita cu condamnări radicale precum „Minteți mereu”, „„Nimeni din familia asta nu e atât de prost ca tine” – astfel de remarci provoacă inevitabil resentimente, determinând copiii să respingă critica constructivă și chiar să adopte o atitudine de genul „ce rost are?”. 7. Laude/critici ambigue „Acest copil bea aproape la fel de mult ca tatăl său” – este o laudă sau o critică? Copiii ar putea interpreta-o mai degrabă ca o laudă!Prin urmare, atunci când critică copiii, părinții trebuie să se refere la incidente specifice și să explice clar unde a greșit copilul. Opt: Disprețuirea celorlalți
Comparațiile ocazionale între propriul copil și colegii săi sunt naturale, dar părinții se concentrează adesea mai mult pe punctele forte ale altor copii. O astfel de abordare nu poate duce la rezultate educaționale pozitive. Nouă:Făcând totul pentru ei
Mulți părinți de astăzi își protejează copiii de toate sarcinile, negându-le dreptul de a lua propriile decizii. Acest lucru provine din teama că copilul ar putea eșua sau din dorința de a-i scuti de suferința eșecurilor. Dar cum poate un copil să învețe din greșeli fără a experimenta eșecul? Mai mult, într-o zi, în viitor, copilul va trebui inevitabil să ia decizii importante în viață. Dacă nu le cultivăm abilitățile diverse acum, nu vor fi capabili să-și croiască propriul viitor.
Zece. Eșecul de a da un exemplu
Mulți părinți nu reușesc să dea un exemplu adecvat atunci când își educă copiii. Când copiii imită comportamentul inadecvat al părinților, aceștia îi critică fără milă. Predarea prin exemplu este esențială; fără practică, cuvintele sună fals. Prin urmare, a da un exemplu bun copiilor este esențial pentru a conduce cu adevărat prin exemplu.
Nota editorului: Intențiile părinților în creșterea copiilor sunt invariabil bine intenționate, dar copiii s-ar putea să nu le înțeleagă pe deplin. În astfel de momente, adoptarea unei abordări de comunicare diferite din perspectiva copilului se poate dovedi benefică.