Observațiile indică faptul că accelerarea ritmului cardiac al mamei după plâns, deși seamănă cu starea de oscilație diafragmatică, induce modele de activitate fetală dramatic diferite. În prezent, s-au acumulat cunoștințe substanțiale cu privire la căile neurohormonale complexe care leagă mama de făt.
Din punct de vedere fiziologic, mama și fătul nu au doar creierul și sistemul nervos autonom în comun, ci și rețele neuronale și funcții circulatorii distincte. Aceste căi neurohormonale constituie un mijloc neprețuit de comunicare emoțională între ele, îndeplinind un rol extrem de important.
Deși creierul controlează fără îndoială comportamentul și gândirea, aceste procese se desfășoară în cortexul cerebral, stratul exterior al creierului.Mai mult, este de remarcat faptul că senzațiile și gândurile procesate în creier sunt transformate în emoții în hipotalamus – care este conectat direct la cortexul cerebral – și apoi convertite în senzații corporale.
În prezent, nu este clar în ce condiții sistemul nervos fetal este cel mai receptiv la neurohormonii reziduali secretați în timpul răspunsurilor la stresul matern, iar modificările induse de acești neurohormoni nu au fost pe deplin elucidate.Cu toate acestea, cercetări recente indică faptul că hipotalamusul fetal, împreună cu sistemele endocrin și nervos autonom pe care le reglează, sunt cele mai susceptibile la astfel de influențe. Mecanismele care stau la baza percepției fetale a emoțiilor materne rămân puțin înțelese și necesită investigații științifice suplimentare, deși au captat deja o atenție și un interes semnificativ din partea comunității științifice.