Experții explică faptul că denumirea „sprâncene brodate” descrie în mod adecvat tehnica, asemănătoare broderiei. Aceasta implică tatuarea formei sprâncenelor, apoi injectarea pigmentului la aproximativ 0,2-0,3 cm în țesutul subcutanat. Acest lucru ancorează pigmentul în piele pentru rezultate de lungă durată, rezistente la decolorare, obținând o îmbunătățire cosmetică. În comparație cu tatuarea tradițională a sprâncenelor, aceasta diferă semnificativ în ceea ce privește metoda, instrumentele și rezultatul.
În primul rând, în ceea ce privește instrumentele, tatuarea sprâncenelor utilizează un „ac simplu” sau un „ac triplu” combinat cu instrumente electrice pentru a depune pigmentul în piele cu o singură mișcare a acului, asemănător procesului de tatuare. Broderia sprâncenelor, însă, utilizează 12 sau 16 ace fine dispuse la un unghi de 45 de grade pentru a depune o cantitate mai mare de pigment în piele într-o singură trecere, asemănător broderiei. Acest proces este în întregime manual, nefiind necesară asistența electrică.În plus, în ceea ce privește pigmenții utilizați, tatuarea sprâncenelor utilizează în principal pigmenți pe bază de lichid, cu vâscozitate mai slabă. În schimb, broderia utilizează pigmenți pe bază de pastă, cu vâscozitate mai puternică, permițând pigmentului să pătrundă mai ușor sub piele cu fiecare mișcare a acului, facilitând astfel aplicarea culorii. În plus, tatuarea sprâncenelor implică introducerea acelor vertical, la un unghi de 90 de grade în piele, provocând un anumit grad de disconfort. Mai mult, numărul de depuneri de pigment per inserție este limitat, ceea ce duce la un proces de colorare mai lung.Microbladingul, dimpotrivă, necesită mai puțin timp, deoarece acul pătrunde în piele la un unghi de 45 de grade, reducând semnificativ disconfortul. Unghiul de 45 de grade al acului de microblading limitează adâncimea de penetrare la aproximativ 0,2-0,3 cm sub piele, minimizând traumatismul. În mod crucial, acesta evită amestecarea cu genele pigmentului galben subcutanat, prevenind alterarea culorii.În schimb, acele tradiționale de tatuaj, fiind introduse vertical, riscă să pătrundă prea adânc. Dacă pigmentul ajunge din greșeală în straturile mai adânci și se amestecă cu melanina subcutanată, acesta poate deveni albastru sau verde, fiind dificil de corectat.În plus, deoarece tatuajul tradițional al sprâncenelor creează întreaga sprânceană prin multiple inserții într-un singur punct, rezultatul tinde să pară rigid și nenatural. Microbladingul, care utilizează un număr mai mare de puncte pe sesiune, obține mai ușor un efect moale și natural. În ceea ce privește permanența, tatuajul tradițional oferă o soluție permanentă, în timp ce microbladingul durează de obicei doi până la trei ani. Cei care doresc longevitate ar trebui să opteze pentru tatuaj, în timp ce cei care doresc să-și adapteze aspectul la tendințele în schimbare ar putea prefera microbladingul.
Îndrumări specializate privind candidații potriviți pentru microblading
1. Forme nedorite ale sprâncenelor: cum ar fi sprâncene arcuite, prea late sau excesiv de drepte;
2. Forme nereușite ale sprâncenelor rezultate în urma unei intervenții chirurgicale sau a tratamentelor cu laser;
3. Pierderea sprâncenelor din cauza unor afecțiuni medicale sau a altor cauze;
4. Sprâncene rare sau slab pigmentate;
5. Defecte ale sprâncenelor sau cicatrici centrale cauzate de traume sau intervenții chirurgicale;
6. Laxitate a pielii pleoapei superioare sau cereri de îmbunătățire a conturului ochilor;