Fobia se răspândește rapid online
Lucrarea este artificială, dar senzația este reală, semnalând apariția unei noi probleme psihologice — tripofobia, sau frica de obiecte grupate. Aceasta se referă la aversiunea față de găuri sau puncte mici dens grupate, care se găsesc de obicei pe materii organice, cum ar fi bomboanele, ciocolata sau bulele din aluatul de ouă, provocând un sentiment inexplicabil de teamă.În prezent, majoritatea psihologilor rămân în mare parte perplexați de această afecțiune...
Persoanele care suferă de fobie exagerează pericolul
O fobie este o tulburare de anxietate caracterizată printr-o teamă irațională și persistentă față de un obiect sau o situație specifică, determinând indivizii să o evite cu orice preț. Această teamă este adesea nefondată, deoarece pericolul perceput este de obicei mult mai puțin grav decât se imaginează. Cu toate acestea, dacă persoanele afectate nu pot evita obiectul sau situația de care se tem, ele experimentează o suferință semnificativă, care afectează grav interacțiunile sociale, munca și activitățile academice.La copii, acest lucru se poate manifesta prin plâns, accese de furie, retragere sau teamă paralizantă.
Fobiile sunt indisolubil legate de mediul temut. De exemplu, cineva care se teme de șoareci nu ar suferi de fobie de șoareci dacă ar locui într-o zonă fără șoareci, deși simpla gândire la șoareci ar putea totuși să îi provoace disconfort.Cu cât pacientul se apropie mai mult de obiectul temut sau cu cât este mai dificil să scape de acesta, cu atât nivelul de anxietate devine mai ridicat. De exemplu, cineva care se teme de lifturi experimentează un nivel maxim de anxietate atunci când liftul este suspendat între etaje. Fobiile variază foarte mult de la o persoană la alta: unele persoane experimentează doar o anxietate ușoară și pot face față situației evitând obiectul temut, în timp ce altele suferă de atacuri de panică. Majoritatea oamenilor înțeleg că această frică este irațională, dar nu sunt capabili să-și suprime reacțiile de teamă.
Fobiile se împart în trei categorii:
Fobia socială este legată de prezența altor persoane, provocând jenă sau tensiune extremă în situații sociale. Exemple includ frica de a mânca sau bea în public sau incapacitatea de a urina în prezența altor persoane.
Fobia specifică implică anxietate severă declanșată de un anumit obiect sau situație, cum ar fi frica de păianjeni, șerpi, câini, înălțimi, zbor etc.Deși oamenii obișnuiți pot avea o anumită teamă față de aceste lucruri, aceasta nu ajunge la nivelul de intoleranță totală resimțită de cei care suferă de fobie. Agorafobia: părăsirea casei sau a mediului familiar declanșează atacuri de panică. Frica de spații deschise, frica de infecții cu germeni sau frica de locuri asociate cu traume din trecut se încadrează toate în această categorie. Cauze: frica este un rezultat al evoluției. Din punct de vedere evolutiv, frica are un scop pentru animale.De exemplu, frica îi determină pe animale să evite șerpii și păianjenii veninoși; teama de terenurile deschise îi învață pe creaturi să se ascundă de prădători; anxietatea socială i-a determinat pe strămoșii noștri să fugă de grupuri mari de străini serioși care îi priveau fix, având în mod evident intenții rele.
Cercetări aprofundate sugerează că fobiile provin din răspunsuri condiționate. De exemplu, vizitarea unui loc în care un tunet brusc te sperie poate crea o legătură inconștientă între cele două, alimentând frica de acel loc.În mod similar, acrofobia poate proveni dintr-o leziune suferită la înălțime sau dintr-o experiență profund neplăcută, cum ar fi rămânerea blocată în vârful unui lift panoramic, ceea ce duce la o aversiune față de munca în birouri situate la înălțime. Reflexele condiționate se pot forma și indirect – auzind alții descriind pericole sau aflând despre incidente înfricoșătoare poate instila frică. Cercetările din domeniul neuroștiințelor indică faptul că aceste răspunsuri implică amigdala și hipocampul creierului.
Grupurile de puncte mici seamănă cu herpesul contagios
Trypophobia este una dintre miile de fobii ale umanității. O utilizatoare de internet a povestit că aversiunea ei față de grupuri datează din copilărie, fiind declanșată de mânerul dens perforat al unei săbii de jucărie.Un alt utilizator a povestit că a fost înțepat de o albină pe coapsă în timpul liceului; pielea umflată a dezvăluit pori individuali, făcându-l incapabil să suporte vederea grupurilor de găuri mici de atunci. Domnul Lin din Guangzhou a descris o experiență din copilărie în care, dormind profund cu brațul expus în afara pilotei, acesta a fost acoperit de o serie densă de înțepături de țânțari – o amintire care încă îl umple de repulsie.
Cu toate acestea, mulți psihologi nu recunosc tripofobia ca o fobie autentică, conform Manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, ediția a patra (DSM-4), care stipulează că o fobie trebuie să aibă un impact semnificativ asupra vieții unei persoane. Privirea imaginilor sau videoclipurilor cu găuri mici grupate, deși tulburătoare, nu împiedică funcționarea zilnică.Martin Anthony, fost președinte al Asociației Canadiene de Psihologie și psiholog la Universitatea Ryerson, sugerează că tripofobia poate fi explicată prin mai mulți factori comuni care declanșează frica:
Experiențe traumatice, cum ar fi frica de câini după ce ai fost mușcat. Găurile mici din corp ne amintesc subconștient de bolile infecțioase care afectează pielea, cum ar fi erupțiile cutanate ale rujeolei sau veziculele varicelei, care sunt asociate cu experiențe dureroase.La vizionarea imaginilor cu „sâni noduroși” sau „degete goale”, spectatorii își imaginează involuntar că suferă de astfel de „afecțiuni”, ceea ce le provoacă un disconfort incontrolabil. Învățarea prin observație: asistarea la frica altora de înălțime poate induce propria vertij. Fobia de dezordine pare contagioasă — unii internauți raportează că nu erau conștienți de aversiunea lor până când nu au dat clic pe imagini după ce au citit comentariile altora, pentru a fi apoi surprinși.Când te uiți la o comedie, dacă cei din jur râd, te vei trezi râzând și tu. În mod similar, dacă cei din jur sunt speriați, și tu vei simți frică.
Expunerea la informații: vizionarea prea multor filme de groază poate face ca cineva să se teamă de întuneric. Când forumurile online importante au repostat imaginea „sânii în formă de păstăi de lotus”, au inclus invariabil această poveste:O femeie cercetătoare care explora pădurea tropicală amazoniană a observat o inflamație la sân și a consultat medicul care o însoțea. Acesta i-a aplicat doar un plasture, dar când l-a îndepărtat o săptămână mai târziu, inflamația se transformase în asta. Persoanele mai răutăcioase au asociat „sânii în formă de păstăi de lotus” cu miiaza, susținând că era vorba de o ulcerație oribilă cauzată de larvele de muște care parazitau sânul. Cititorii neinformati s-au speriat, firește, când au citit asta.
Factori biologici: Unele persoane sunt în mod natural predispuse la anxietate. Frica și greața sunt inseparabile; din perspectivă evolutivă, aproape toate lucrurile care provoacă greață – cum ar fi păianjenii, șobolanii, sângele sau voma – pot declanșa frica de boală. Grupurile de găuri mici pot funcționa în mod similar, determinând oamenii să perceapă punctele asemănătoare cu cicatricile de variolă ca semnale de pericol anormale, provocând astfel o repulsie intensă.
Desigur, toate acestea rămân speculații, deoarece înțelegerea umană a tripofobiei rămâne limitată.
Tratament:
Rezistența este cheia recuperării.
Terapeuții folosesc diverse abordări: unii expun pacienții la declanșatori simulați sau imagini ghidate ale obiectelor temute, desensibilizându-i treptat prin tehnici precum desensibilizarea sistematică.Alții folosesc terapia cognitiv-comportamentală, încurajând pacienții să conteste gândurile și convingerile iraționale, concentrându-se pe propriile senzații. Ambele abordări dau rezultate favorabile; studiile indică faptul că terapia cognitiv-comportamentală elimină reacțiile de frică la 90% dintre pacienți, deși tratamentul necesită suportarea unui anumit disconfort.