Trypophobia este o afecțiune psihologică comună caracterizată printr-o teamă irațională de obiecte dens aglomerate. Manifestările variază foarte mult - unii pacienți se tem de suporturile de creioane aranjate ordonat, în timp ce alții resimt anxietate în fața cozilor ordonate. Expunerea la modelele temute poate declanșa amețeli sau chiar șoc.În mod evident, tripofobia împiedică în mod semnificativ funcționarea normală zilnică. Modul de tratare a acestei afecțiuni este o chestiune de interes public considerabil. Mai jos sunt prezentate abordări terapeutice comune pentru tripofobie:
1. Terapia de expunere.Terapia de expunere implică expunerea deliberată a pacientului la obiectul fricii sale. Confruntarea bruscă a pacientului cu stimulul temut provoacă un stres psihologic intens. Dacă are succes, acest proces ajută pacientul să dezvolte o nouă înțelegere a fricii sale, recunoscând-o ca fiind inutilă.Principiul fundamental al terapiei Morita este „a merge cu fluxul”. Aceasta implică acceptarea și supunerea la legile obiective care guvernează lumea, rupând în cele din urmă cercul vicios al interacțiunii mentale la pacienții nevrotici. Pentru a realiza acest lucru, pacientul trebuie să...
3. Desensibilizare sistematică. Persoanele cu tripofobie pot urma un tratament individual prin desensibilizare sistematică. Scopul este de a elimina asocierea condiționată între stimulul temut și răspunsul de frică, contracarând în același timp comportamentul de evitare.
4. Metoda izolării. Agorafobia este, în esență, o sugestie psihologică. Depășirea ei este simplă: analizați straturile compozite ale imaginii agorafobice, disociați elementele reale care compun scena agorafobică, izolați-le individual, apoi folosiți o sugestie psihologică mai puternică pentru a vă convinge de inofensivitatea lor.