Nasul servește ca suport central al întregii fețe. Atunci când nu sunteți mulțumit de aspectul său, rinoplastia devine adesea prima opțiune luată în considerare. Fiind o procedură chirurgicală importantă, rinoplastia prezintă riscuri inerente. Care sunt aceste riscuri potențiale? Să le analizăm mai îndeaproape.
Este important să recunoaștem că toate procedurile cosmetice implică riscuri, care diferă doar în ceea ce privește gravitatea lor. Riscurile asociate rinoplastiei sunt de obicei de natură estetică. Conform statisticilor Societății Americane a Chirurgilor Plastici, 10% din procedurile de rinoplastie necesită intervenții chirurgicale de revizie sau corecție. Deci, care sunt exact riscurile implicate în rinoplastie? Să le examinăm.
1. Asimetrie sau deviere nazală
Această complicație apare ocazional în timpul rinoplastiei, fiind influențată de factori precum experiența chirurgului, anatomia inerentă a pacientului și îngrijirea postoperatorie. Chiar și practicienii experimentați pot întâmpina erori. Chirurgii plastici se referă la astfel de imperfecțiuni postoperatorii ca „deformări secundare după rinoplastie”. Dacă defectul este foarte vizibil, poate fi necesară o intervenție chirurgicală de revizie pentru a îndepărta implantul de silicon, a remodela nasul sau a înlocui implantul.
(1) Revizie
Dacă profilul nazal necesită coborâre, scurtare, îngustare sau îndreptare și s-a utilizat silicon solid, implantul poate fi îndepărtat, problema rezolvată, iar implantul reinserat odată ce s-a obținut forma dorită. Această procedură este mai simplă decât operația inițială și provoacă de obicei umflături postoperatorii minime, deoarece tunelul chirurgical rămâne intact.
(2) Înlocuire
Pentru a crește înălțimea, a lungi un nas scurt sau a lărgi un nas îngust, implantul vechi trebuie îndepărtat și înlocuit cu unul nou. Implantul pentru rinoplastie este de obicei sculptat în prealabil, sterilizat și apoi implantat în timpul operației (necesitând o ajustare minimă sau deloc). Această abordare oferă două avantaje: timp de operare mai scurt și pregătire amplă în afara mesei pentru sculptarea meticuloasă.Pacientul stă lângă chirurg, care modelează implantul în timp ce observă potrivirea acestuia. Modelul este așezat pe nasul pacientului pentru a evalua potrivirea, permițând ajustări repetate până la obținerea unui rezultat satisfăcător. La înlocuirea unui implant, structura originală este ascunsă, ceea ce îngreunează determinarea formei necesare de către chirurg. Prin urmare, este recomandabil ca pacientul să aducă fotografii preoperatorii pentru a ghida procesul de modelare.În caz contrar, vechiul implant trebuie recuperat în timpul operației pentru a dezvălui forma originală pentru proiectarea și sculptarea ulterioară.
2. Necroza țesutului nazal
Deși necroza extinsă a țesutului nazal nu apare niciodată după rinoplastia cu implanturi din silicon solid, pot apărea ulcerații și necroze localizate, în principal din cauza experienței insuficiente a chirurgului:
1. În cazul în care vârful implantului este sculptat prea ascuțit, în loc să fie neted, combinat cu o tensiune excesivă, pielea devine subțire și predispusă la rupere. Dacă pacientul neglijează acest lucru (neacordând atenție medicală promptă), poate duce la perforarea pielii și expunerea siliconului.
2. Un implant prea înalt provoacă o tensiune excesivă pe pielea dorsului nazal, ducând la necroză ischemică și ulcerații.
3. Neadresarea promptă a infecției, ceea ce a dus la ulcerații – cea mai gravă complicație a rinoplastiei. Astfel de probleme pot fi prevenite în totalitate cu precauții vigilente atât din partea chirurgului, cât și a pacientului.
Având în vedere aceste riscuri, ați mai continua cu rinoplastia? Dacă alegeți cu adevărat să faceți acest lucru, trebuie să vă felicităm pentru hotărârea dumneavoastră. Cu toate acestea, rămâne imperativ să selectați spitale și chirurgi acreditați, cu experiență substanțială în rinoplastie.