Un profil nazal impecabil este esențial pentru armonizarea întregii structuri faciale, iar îngrijirea nasului rămâne extrem de importantă pentru conturarea impresiei generale. Cu toate acestea, chiar și cea mai rafinată frumusețe poate eșua în a captiva dacă este afectată de puncte negre, acnee sau pori măriți pe vârful nasului.
În ciuda maturității relative a rinoplastiei, pot fi necesare proceduri secundare din cauza expunerii implantului, a nemulțumirii față de formă sau a altor complicații.Astăzi vom discuta despre aspectele care necesită atenție în timpul rinoplastiei secundare.
Ce complicații sau probleme pot apărea după rinoplastie?
Expunerea implantului: un implant excesiv de lung sau gros poate perfora pielea sau mucoasa, ducând la expunerea implantului.
Deplasarea sau devierea implantului: această complicație se manifestă prin conturul implantului care devine ușor vizibil. Palparea nasului poate revela deplasarea implantului nazal din silicon sub piele.
Înălțime excesivă: rădăcina nazală are în mod natural o curbură ușoară. O punte nazală prea înaltă pare nenaturală și se recunoaște imediat ca fiind artificială.
Roșeață a pielii și „umbrire ușoară”: Aceasta poate rezulta din lambouri disecate excesiv de subțiri sau stratificate inegal sau din planuri de disecție create insuficient.
Contur nesatisfăcător după rinoplastie: Acest lucru poate rezulta din lacune de comunicare între pacient și chirurg, în cazul în care profilul nazal final nu corespunde așteptărilor pacientului.
Reacție de respingere: se manifestă în principal prin umflături nedureroase, rezistență la tratamentul cu antibiotice, incizii care nu se vindecă sau chiar ulcerații ale pielii cu secreții seroase. Îndepărtarea implantului este imperativă pentru a preveni deteriorarea.
Rinoplastia secundară prezintă provocări mai mari decât chirurgia primară din cauza:
1. Țesutul nazal fibrotic
2.Contractura cicatricială
3. Modificarea conturului nazal inițial
4. Contracția și deformarea postoperatorie a structurilor nazale
Șase principii esențiale pentru rinoplastia secundară
Chirurgia se dovedește invariabil mai dificilă a doua oară. O procedură secundară semnifică eșecul operației inițiale, prezentând un punct de plecare mai ridicat și o complexitate mai mare.Ce principii trebuie respectate atunci când se efectuează rinoplastia secundară?
1. Utilizați o tehnică de rinoplastie deschisă. Această abordare oferă chirurgului o vizualizare clară și permite o execuție precisă.
2. Orice țesut capsular calcificat trebuie îndepărtat complet. Neîndeplinirea acestei cerințe va compromite rezultatul estetic al operației de revizie, deoarece proeminențele calcificate pot distorsiona conturul punții nazale.
3. În cazul în care nu există contractură capsulară, pentru puntea nazală se pot utiliza implanturi din silicon sau politetrafluoretilenă expandată (ePTFE).
5. În cazul nasurilor cu contractură capsulară, după îndepărtarea implantului, puntea nazală trebuie prelungită moderat folosind cartilaj septal sau auricular. Pentru augmentarea punții, este de preferat politetrafluoretilena expandată (ePTFE), deoarece nu induce contractură capsulară.
6. Rinoplastia completă abordează simultan mai multe probleme nazale. Pe lângă augmentare, pacienții pot rezolva simultan probleme precum aripile nazale căzute, lățimea excesivă a nasului, pliurile nazale adânci sau nările prea proeminente.De exemplu, o punte nazală largă poate necesita o intervenție chirurgicală simultană de reducere a osului nazal, în timp ce nările excesiv de largi pot necesita o rezecție parțială a aripilor nazale pentru a le îngusta. Nările excesiv de vizibile pot fi tratate prin grefarea de cartilaj auricular compozit.