La simpla mențiune a consumului de medicamente pe bază de plante chinezești, majoritatea oamenilor își imaginează imediat un gust amar și strâmbă din nas. După cum se spune, „medicamentele bune au gust amar”, iar în mintea multor oameni, plantele chinezești sunt sinonime cu amărăciunea. Cu toate acestea, în realitate, plantele chinezești cuprind toate cele cinci gusturi: picant, dulce, acru, amar și dulce. Plantele cu gusturi diferite au efecte terapeutice distincte.Astăzi, specialiștii de la Departamentul de Farmacie Tradițională Chineză al Spitalului Beijing Friendship ne vor ajuta să înțelegem gustul „acru” din medicamentele pe bază de plante chinezești.
Gustul „acru” din medicamentele pe bază de plante chinezești Ca gust fundamental, aciditatea este percepută în principal prin gust sau miros atunci când este stimulată de componente acide. La fel cum limba simte aciditatea puternică atunci când mănânci o lămâie, sau nasul detectează o aciditate picantă atunci când miroși oțetul.Numeroase substanțe conțin componente acide, provenite în principal din plante, cum ar fi oțetul de orez, murăturile, prunele verzi, prunele negre, fructele de păducel și lămâile. Gustul acru apare în principal deoarece compușii acizi disociază ionii de hidrogen, stimulând nervii gustativi din gură și nas. Aroma acră are funcții precum neutralizarea calciului, eliminarea mirosurilor de pește, reducerea grăsimii, sporirea prospețimii și intensificarea aromei.
Aroma acră din medicina tradițională chineză provine din senzația primitivă de aciditate din gură și nas resimțită în viața de zi cu zi, însă semnificația sa transcende percepția cotidiană. Fiind una dintre cele „Cinci arome” din clasificarea „Patru energii și cinci arome” a plantelor medicinale chinezești, esența sa depășește senzația gustativă acidă de bază. Aceasta este definită în primul rând de proprietățile sale funcționale, în special de eficacitatea sa demonstrată clinic în „astringere și consolidare”.
Eficacitatea „acru” Plantele medicinale cu gust acru au proprietăți astringente și constrictive, dar cum își exercită aceste efecte? Observațiile arată că, la ingestia de substanțe acre, răspunsul imediat este adesea strângerea buzelor și încruntarea sprâncenelor – cea mai rudimentară înțelegere a „astringenței acide” derivată din experiența cotidiană.În mod natural, prin observarea clinică continuă, înțelegerea „astringenței acide” s-a consolidat treptat, principiile sale fundamentale fiind continuu rafinate.
Odată introduse în organism, plantele medicinale cu gust acru stimulează contracția gastrointestinală și îmbunătățesc peristaltismul, promovând astfel funcția digestivă. În același timp, ele provoacă contracția orificiului intestinal (sfincterul anal), tratând diareea cronică și scaunele moi.În plus, medicamentele cu gust acru constrâng sfincterul uretral pentru a trata incontinența urinară; constrâng canalele ejaculatorii pentru a trata emisiile nocturne și scurgerile seminale; și constrâng glandele mucoase ale traheei și bronhiilor, reducând rapid flegma pentru a trata tusea cronică cauzată de insuficiența pulmonară.Substanțele cu gust acru constrâng glandele sudoripare, tratând transpirația abundentă cauzată de slăbiciunea constituțională. Ele induc contracția mușchiului neted vascular, oprind sângerarea capilară pentru a obține efecte hemostatice. Prin constrângerea glandelor vaginului și uterului feminin, ele reduc secrețiile vaginale, obținând astfel efectul de uscare a umezelii și oprirea leucoreei.
Acestea exemplifică proprietățile astringente și consolidante ale plantelor medicinale cu gust acru. De exemplu, Schisandra chinensis și Schisandra chinensis (Wu Wei Zi) consolidează exteriorul pentru a opri transpirația și consolidează esența pentru a preveni emisia seminală; Terminalia chebula și Rhus chinensis (Wu Bei Zi) consolidează intestinele pentru a opri diareea; Prunus mume și Papaver somniferum (Ying Pu Ke) consolidează plămânii pentru a suprima tusea; Cornus officinalis consolidează esența pentru a preveni emisia seminală și așa mai departe.