Reținerea flatulenței, a mișcărilor intestinale și a urinei sunt experiențe cu care mulți s-au confruntat, de obicei din cauza unor circumstanțe sau medii specifice. Dar unde ajung aceste funcții corporale atunci când sunt suprimate? Pur și simplu, ele își refac traseul.
1. Gazele: în esență, gaze reziduale produse în corpul uman, care conțin componente nocive precum azot, hidrogen și metan.Unde se duc gazele reținute?
Există două tipuri de reținere a gazelor: temporară și prelungită.
Gazele reținute temporar își refac, în general, traseul, revenind în intestinul gros pentru a aștepta următoarea „eliberare”, cu un impact minim asupra organismului.
Suprimarea cronică, însă, permite organismului să absoarbă aceste gaze. Când se acumulează gaze în exces în intestinul gros și acestea nu pot coborî, organismul caută căi alternative. Anumite componente ale gazelor sunt apoi reabsorbite în fluxul sanguin prin mucoasa intestinală.
Suprimarea persistentă împiedică expulzarea acestor substanțe nocive, afectând negativ sănătatea.
1. Constipație. Reabsorbția repetată a gazelor prin mucoasa intestinală poate provoca simptome precum senzația de apăsare în piept și balonare abdominală. Acumularea de mirosuri neplăcute în organism poate duce la dureri abdominale, afectând absorbția digestivă și chiar împiedicând expulzarea scaunului, ceea ce duce la constipație. În timpul constipației, se acumulează mai multe substanțe nocive în intestinul gros, producând și mai multe gaze reziduale și creând un cerc vicios.
2. Afectarea detoxifierii hepatice. Retenția prelungită a flatulenței afectează grav organele interne, împovărând în special organele de detoxifiere, cum ar fi ficatul. În timp, acest lucru diminuează capacitatea de detoxifiere a ficatului.
II. Urina este un alt produs rezidual produs de organismul uman, care conține diverse toxine. Retenția prelungită a acestor toxine în organism poate provoca daune semnificative.
Pe scurt: retenția de urină → distensie vezicală și disfuncție pelviană → uremie și boli renale. Retenția repetată și prelungită de urină perturbă funcția organelor pelviene, reducând rezistența. În special în cazul persoanelor în vârstă, retenția obișnuită de urină poate provoca mărirea prostatei, crescând și mai mult probabilitatea apariției dificultăților urinare.
În al treilea rând, este de la sine înțeles că fecalele constituie deșeuri. Neexpulzarea promptă a scaunului permite reabsorbția repetată a apei de către intestine, rezultând scaune dure și uscate, dificil de eliminat.
Suprimarea frecventă a mișcărilor intestinale poate provoca fisuri anale din cauza scaunelor dure. Durerea rezultată în timpul defecării poate descuraja mișcările intestinale ulterioare, dezvoltându-se treptat în constipație cronică. Mai mult, toxinele din fecale care se acumulează în organism pentru perioade lungi de timp pot fi absorbite de intestine, ducând la simptome precum letargie, amețeli, oboseală și pierderea poftei de mâncare.
În plus, neglijarea prelungită poate perturba echilibrul microbian al intestinului, declanșând constipație, fisuri anale, hemoroizi și alte tulburări colorectale. În cazuri severe, acest lucru poate contribui chiar la apariția cancerului intestinal.
În concluzie, flatulența, mișcările intestinale și urinarea nu trebuie niciodată amânate. Chiar și în circumstanțe inevitabile, suprimarea prelungită nu este recomandabilă.