Denumită în termeni medicali retenție urinară forțată, zicala populară „apele liniștite sunt adânci” se aplică aici. Urinarea regulată nu numai că elimină deșeurile metabolice, ci și curăță sistemul urinar.Retenția urinară prelungită determină acumularea urinei în vezică. Această urină, care conține bacterii și substanțe toxice, nu este eliminată prompt. În același timp, vezica se dilată sub presiune, comprimând vasele de sânge și provocând ischemie în mucoasa vezicii, reducând astfel rezistența acesteia. În consecință, bacteriile exploatează această vulnerabilitate pentru a se multiplica pe scară largă, ceea ce poate duce la afecțiuni precum cistită, uretrită, disurie, hematurie sau enurezis.
Reținerea urinei induce, de asemenea, tensiune fiziologică și psihologică, crescând tensiunea arterială la pacienții hipertensivi și declanșând aritmie sau chiar angină pectorală la cei cu boli coronariene. Pentru persoanele în vârstă cu afecțiuni cardiovasculare sau cerebrovasculare preexistente, acest lucru echivalează cu a adăuga combustibil la foc. Mărirea prostatei este frecventă în rândul persoanelor în vârstă; retenția urinară prelungită agravează disconfortul celor care suferă deja de această afecțiune.
Cercetările internaționale indică o corelație puternică între frecvența urinării și incidența cancerului de vezică urinară. Reducerea urinării crește riscul de cancer de vezică urinară, deoarece reținerea urinei prelungește expunerea la agenți cancerigeni din vezică. Studiile sugerează că reținerea obișnuită a urinei crește riscul de cancer de vezică urinară de 3-5 ori în comparație cu populația generală.