În ultimii ani, incidența cezarianelor a crescut constant. Statisticile indică faptul că, în majoritatea spitalelor de obstetrică și ginecologie, 10-30% din nașteri implică utilizarea unei cezariană în segmentul inferior pentru a naște copilul.Ce este nașterea prin cezariană? Cezariana implică nașterea copilului printr-o incizie în peretele abdominal. Această procedură este necesară atunci când așteptarea travaliului natural prezintă un risc care pune în pericol viața mamei sau a fătului, necesitând extragerea urgentă a copilului. De ce ar putea medicii să aleagă să efectueze o cezariană?Următoarele sunt indicații pentru nașterea prin cezariană:
1. Suferință fetală: aceasta apare atunci când fătul se află într-o stare periculoasă din cauza lipsei de oxigen, ceea ce poate duce la moartea intrauterină. O frecvență cardiacă sub 120 de bătăi pe minut indică o situație deosebit de critică.
2. Macrosomie fetală: fătul este prea mare pentru a trece prin cavitatea pelviană. De exemplu, mamele cu diabet pot suferi de macrosomie fetală.
3. Pelvis îngust: unele mame cu o statură mică au un spațiu pelvian insuficient pentru a permite fătului să treacă prin cavitatea pelviană în timpul nașterii.
4. Prezentare anormală: poziția corectă pentru naștere este atunci când fătul se află cu capul în jos. Dacă fătul se află într-o poziție anormală, cum ar fi prezentație pelviană sau transversală, este necesară o cezariană.
5. Contracții uterine anormale: în cazurile de disfuncție uterină, cum ar fi atonia uterină sau hipertonicitatea, poate fi necesară o
3. Insuficiență pelviană: unele mame de statură mică au pelvisul prea îngust pentru a permite trecerea fătului în timpul nașterii.
4. Prezentare anormală: pentru o naștere optimă, capul fătului trebuie să fie prezentat primul. Prezentările anormale includ prezentarea brațului, prezentarea feței sau poziția occipitală transversală.
5. Preeclampsie ușoară: Mamele cu hipertensiune, proteinurie și sindrom edematos pot să nu reușească să furnizeze fătului nutriție și oxigen adecvate prin placentă, iar fătul nu poate rezista stresului travaliului.
7. Imaturitate fetală: un făt imatur este mai vulnerabil. De obicei, un făt cu vârsta gestațională sub 36 de săptămâni și cu greutatea sub 5 livre poate fi incapabil să suporte stresul nașterii naturale.
8. Mic pentru vârsta gestațională: o placentă inadecvată duce la un aport insuficient de nutrienți și oxigen către făt, ceea ce duce la slăbiciune și la o dimensiune mai mică decât cea așteptată pentru vârsta gestațională.
9. Placenta praevia: cunoscută și sub denumirea de placentă joasă, aceasta apare atunci când placenta se atașează prea jos în uter, provocând sângerări și obstrucționând canalul de naștere fetal.
10. Placenta previa: o placentă atașată prea jos în uter poate provoca sângerări și poate obstrucționa canalul de naștere fetal.
11. Placenta accreta: această afecțiune implică atașarea anormală a placentei la peretele uterin, ceea ce duce la sângerări și la posibila separare a placentei în timpul nașterii.
12
9. Placenta praevia: Denumită și placenta joasă, această afecțiune apare atunci când placenta se atașează prea jos în uter, provocând sângerări și obstrucționând canalul de naștere.
11. Chisturi ovariene: Chisturile de pe ovarele mamei pot obstrucționa trecerea fătului în timpul nașterii.
12. Fibroame uterine: Fibroamele din uterul mamei pot împiedica nașterea fătului.
13. Afecțiuni medicale materne: Afecțiuni precum diabetul sau bolile renale pun presiune atât pe mamă, cât și pe făt.
14. Cezariană anterioară: Aceasta este cea mai frecventă indicație pentru nașterea prin cezariană electivă. Un uter care a fost supus anterior unei cezariană este mai susceptibil la leziuni; optarea pentru o naștere prin cezariană în sarcinile ulterioare reduce riscul de ruptură uterină.
În cele paisprezece scenarii de mai sus, medicii decid de obicei să efectueze o naștere prin cezariană pentru a proteja viața atât a mamei, cât și a fătului.