Se înțelege că lumina în sine constituie o formă de radiație electromagnetică. Porțiunea perceptibilă ochiului uman este denumită lumină vizibilă, cu lungimi de undă cuprinse de obicei între 400 nanometri și 760 nanometri. Lumina sub 400 nanometri constituie radiație ultravioletă, în timp ce lungimile de undă care depășesc 700 nanometri se încadrează în spectrul infraroșu.
Lumina albastră se referă la spectrul albastru între 380 și 500 nanometri, denumit și lumină vizibilă de înaltă energie. Aceasta constituie banda spectrală cu cea mai mare energie din domeniul vizibil.Datorită energiei sale ridicate, lumina albastră se împrăștie mai larg decât orice altă lumină vizibilă, conform împrăștierii Rayleigh. În natură, în afară de soare, numeroase surse de lumină artificială emit, de asemenea, lumină albastră, și tocmai această „lumină albastră” artificială reprezintă cel mai mare risc pentru sănătatea umană.
Surse de lumină albastră artificială: Telefoanele mobile, tabletele, ecranele computerelor, luminile LED, încălzitoarele de baie și dispozitivele similare emit toate lumină albastră, constituind cele mai comune surse primare de lumină albastră artificială în prezent.
Lumina albastră provoacă deteriorarea vederii
Când lumina albastră pătrunde în ochi, punctul său focal nu cade direct pe retină, ci între retină și cristalin. Acest lucru agravează aberația cromatică și neclaritatea vizuală, ducând la o solicitare excesivă a mușchilor oculari și la creșterea aportului de sânge la ochi, intensificând astfel oboseala. În consecință, expunerea prelungită la lumina albastră provoacă oboseală oculară semnificativă și diferite grade de deteriorare a vederii.Aceste efecte sunt deosebit de pronunțate la minori. Lumina albastră poate induce degenerescența maculară Este recunoscut pe scară largă faptul că radiațiile ultraviolete și infraroșii, absorbite de obicei de cornee și cristalin, pot afecta ochiul, deși în general nu ajung la retină.Lumina albastră, însă, poate pătrunde prin cornee și cristalin pentru a ajunge la retină, provocând leziuni cronice și degenerarea fotoreceptorilor retinei. Expunerea prelungită a regiunii maculare la lumina albastră poate duce la leziuni cumulative, crescând în cele din urmă riscul de degenerare maculară și provocând potențial pierderea permanentă a vederii. Persoanele în vârstă, care au suportat ani de expunere cumulativă la lumina albastră, se confruntă cu o probabilitate semnificativ mai mare de a dezvolta cataractă legată de vârstă și alte afecțiuni oculare.
Lumina albastră poate provoca leziuni oculare după operația de cataractă
Cristalinul uman are în mod natural o nuanță gălbuie care filtrează lumina albastră pentru a proteja retina. După operația de cataractă și înlocuirea cristalinului, ochiul pierde această barieră naturală, permițând luminii albastre să ajungă direct la retină și să deterioreze celulele epiteliale pigmentare ale retinei.
Lumina albastră perturbă ritmul circadian al organismului
Lumina albastră semnalează organismului nostru că nu este încă timpul pentru somn.O substanță cheie care reglează ritmul circadian uman este melatonina, secretată de glanda pineală din creier. Melatonina inițiază somnul în organismul uman. Expunerea la lumina albastră oprește secreția de melatonină, perturbând astfel ritmul circadian normal al organismului. Acest lucru duce la reducerea calității somnului și la tulburări ale ritmului circadian.