Înainte să vă dați seama, concediul de maternitate se termină și mamele se întorc la locul de muncă. Sarcinile de îngrijire a copiilor revin adesea bunicii. Cu toate acestea, persoanele în vârstă tind să se bazeze pe metode transmise din generație în generație, uneori folosind o duritate care îi lasă pe părinți consternați.
Șase fraze ale bătrânilor pe care părinții trebuie să le corecteze (Rețeaua de sănătate publică)
Creșterea unui copil este o călătorie de creștere reciprocă. Când se confruntă cu o educație parentală inadecvată din partea bătrânilor, cum ar trebui să reacționeze părinții? Ar trebui să-i mustre sau să rămână tăcuți? În realitate, exemplele greșite ale bătrânilor necesită o rezolvare tactică din partea părinților. Când bătrânii își recunosc greșelile, copiii învață reziliența și independența prin observație.
1. „Vina este a podelei! A rănit copilul – lovește-o!”
—Transferul responsabilității
Când un copil cade sau se lovește, în afară de a-l ridica în grabă, apelăm adesea la o practică specific chineză: lovim podeaua, masa sau scaunele pentru a „pedepsi” aceste obiecte pentru că „au rănit” copilul.Deși numeroși factori pot cauza o cădere, învinovățirea fără discernământ a obiectelor neînsuflețite transmite un mesaj profund greșit. Astfel de acțiuni externalizează responsabilitatea care ar trebui să revină copilului, alimentând concepția greșită că vina aparține „altora” și învățându-l să se eschiveze de la responsabilitate.
Abordarea corectă: Copilul trebuie să aibă grijă de sine.
Când observați că a căzut, încurajați-l verbal să se ridice singur. Acest lucru îi dezvoltă reziliența și îi sporește încrederea în depășirea provocărilor.
2. „Ce copil cuminte, stai liniștit”
— Împiedică dezvoltarea independenței
Rudele în vârstă tratează adesea copiii cu o prudență excesivă, de teamă că s-ar putea lovi sau zgâria. Adesea îi conving pe copii să stea liniștiți și să se joace singuri.Acest lucru nu numai că le înăbușă natura vioaie, dar le împiedică și dezvoltarea independenței și creativității. Supraprotecția suprimă de fapt dezvoltarea încrederii în sine și a încrederii, crescând dependența și făcând copiii mai predispuși să devină răsfățați.
Abordarea corectă: Oferiți copilului libertate suficientă pentru a se juca alături de alți copii.
Pentru a cultiva un caracter sănătos al copilului, este esențială libertatea suficientă în viața de zi cu zi. Părinții ar trebui să încurajeze copilul să dezvolte voința de a încerca activ totul. Prin urmare, în situațiile de zi cu zi, părinții trebuie să fie practici, permițând copilului să ia diverse decizii în mod independent și acordându-i mai mult timp pentru joacă sau pentru a învăța lucruri noi. Acest lucru este crucial pentru cultivarea independenței și a creativității.
3. „Nu mai plânge și bunica îți va da bomboane”
— Predispus la cultivarea egocentrismului și a încăpățânării
Când un copil plânge, persoanele în vârstă recurg adesea la bomboane pentru a-l liniști. În timp, dacă persoanele în vârstă cedează în mod constant la capriciile copilului și îi satisfac cererile nerezonabile, acest lucru nu va face decât să cultive o încăpățânare și mai mare și să devină din ce în ce mai greu de gestionat.Este esențial să înțelegem că indulgența excesivă și cedarea ușoară favorizează o mentalitate egocentrică, cultivând trăsături negative precum egoismul și încăpățânarea.
Abordarea corectă: mențineți principii ferme.
Când copilul se comportă necorespunzător, părinții trebuie să își mențină consecvent principiile, deoarece este extrem de important să aibă valori educaționale solide. Iubiți-i, dar nu-i răsfățați.Când un copil manifestă un comportament încăpățânat, părinții trebuie să impună limite stricte, fără a face compromisuri ușoare sau a ceda. De asemenea, ar trebui să ajute copilul să înțeleagă limitele acțiunilor sale, insuflându-i conceptul că „nu totul este permis” și restricționând cererile nerezonabile. Prin urmare, părinții ar trebui să comunice în mod consecvent ce este acceptabil și ce nu, cultivând astfel un simț al regulilor și al comportamentului adecvat.Bunica ți-l va aduce
— Poate face copilul timid și rușinos
„Dragule, nu atinge asta. Bunica ți-l va aduce.” Acest scenariu este comun în îngrijirea copiilor între generații. Afecțiunea și atenția excesivă a bunicilor îi determină adesea să facă totul pentru copil, răsfățându-l la fiecare pas. Acest lucru privează copilul de oportunități de a învăța abilități, ducând la probleme precum încăpățânarea, dependența puternică și abilități slabe de îngrijire personală.
Abordarea corectă: Lăsați copilul să facă singur.
Copiii se angajează adesea în comportamente exploratorii aparent riscante, dar inovatoare, determinate de curiozitate, cum ar fi „distrugerea” sau „dezordinea”. Dacă persoanele în vârstă se grăbesc constant să oprească sau să critice aceste acțiuni, ele înăbușă curiozitatea, spiritul aventuros și dorința de inovare a copilului.Acest lucru poate face copilul timid și rușinos. 5. „E murdar, nu te juca pe podea” — Restricționarea personalității vivace a copilului Unii vârstnici au preocupări excesive cu privire la curățenia, igiena și siguranța copilului, impunând astfel numeroase restricții asupra a ceea ce copilul are voie sau nu are voie să facă. Acest lucru înăbușă dezvoltarea personalității copilului.
Persoanele în vârstă preferă adesea liniștea în detrimentul activității fizice și al ieșirilor, însă limbajul și abilitățile sociale ale unui copil depind de interacțiunea constantă cu lumea exterioară pentru a le stârni interesul. Persoanele în vârstă pot oferi stimuli noi limitați pentru a cultiva capacitatea unui copil de a recunoaște și explora obiecte, îngustând potențial orizonturile copilului și înăbușind vitalitatea sa naturală. Acest lucru împiedică dezvoltarea unui caracter deschis, plin de viață și tolerant.
Abordarea corectă: Joacă-te liber în limite sigure
Încurajează-ți copilul să se joace în nisip, noroi, bălți după ploaie sau să se cațere pe grămezi de pietre sau nisip. Asigură-te doar că poartă haine adecvate și că este în siguranță, permițându-i să se joace după pofta inimii. Acest joc liber și fără restricții va contribui la dezvoltarea unei dispoziții deschise și vesele.
Părinții ar trebui să observe cu atenție și să-și încurajeze copilul să se joace cu prieteni veseli și sănătoși, puțin mai mici decât el. Acest lucru favorizează încrederea în sine și sprijinul reciproc.
6. Dacă continuă să vă împingă, nu vă mai jucați cu el
—Acest lucru împiedică copilul să învețe regulile interacțiunii sociale
Este normal să vă faceți griji că copilul dvs. ar putea fi agresat de copii mai mari. Cu toate acestea, interacțiunile dintre copii sunt simple; ei își exprimă emoțiile în mod direct, adesea fără răutate. Copiii de vârste diferite au propriile reguli de joacă. Adulții nu ar trebui să impună propriile reguli în lumea copiilor.Copiii învață cooperarea, răbdarea și coordonarea prin joacă. Fără aceste experiențe, cum pot înțelege normele sociale?
Intervenția directă a persoanelor în vârstă în relațiile dintre copii perturbă și subminează interacțiunile lor naturale.
Abordarea corectă: Când un copil este agresat, căutați soluții și învățați-l să se protejeze.
Acordați prioritate siguranței copilului, apoi instruiți-l să „oprească violența”.În ceea ce privește modul de a opri violența, lăsați copilul să găsească singur soluția. Nu subestimați inteligența lor; sunt destul de isteți. Dacă copilul ripostează, va învăța că poate opri violența celorlalți prin propriile acțiuni. În acest moment, părinții ar trebui să-i îndrume să „fie atenți la limite atunci când răspund, evitând atacurile sau rănile”. Dacă copilul le spune părinților sau persoanelor mai în vârstă, va învăța că sprijinul extern poate rezolva problemele.
Îngrijirea copiilor de către mai multe generații, ca formă obiectivă de educație familială, influențează profund dezvoltarea personalității copilului. Părinții trebuie să fie clari: ei rămân principalii educatori ai copilului lor. Prin urmare, nu trebuie să renunțe la responsabilitate în favoarea bunicilor imediat după naștere din motive de comoditate, nici să refuze implicarea bunicilor din teama de a răsfăța copilul, rupând astfel legătura dintre generații.
Fie că locuim împreună cu bunicii, fie că le încredințăm temporar îngrijirea copiilor, trebuie să acordăm prioritate relațiilor armonioase cu persoanele în vârstă. Toate deciziile ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea sănătoasă a copilului, rezolvând în mod proactiv conflictele pentru a obține o îngrijire intergenerațională reciproc avantajoasă.