„Am fost mușcat de un câine când eram copil și nu am fost vaccinat, dar iată-mă, încă sunt în viață!”
„Născut în '85, în trecere. Am fost mușcat de câini de trei ori și am supraviețuit fără probleme.”
„Sunt încă în viață și nu a fost ușor! Crescând la țară, am fost mușcat de câini de nenumărate ori – vaccinuri? Ce vaccinuri? [smiley]”
Din păcate! Tot ce pot spune este că ai fost incredibil de norocos! Deși standardele internaționale nu impun vaccinarea pentru fiecare mușcătură de câine, circumstanțele noastre naționale sunt diferite. Permiteți-mi să vă explic.
1. Este suficientă o perioadă de observație de zece zile după o mușcătură de câine? Demitizarea mitului
Rabia, cunoscută și sub numele de hidrofobie, are o rată de mortalitate de aproape 100% odată ce apar simptomele. În prezent, este endemică în peste 150 de țări din întreaga lume, fiind prezentă peste tot, cu excepția Antarcticii. Cu toate acestea, peste 95% din infecțiile mortale apar în Asia și Africa.
Prevalența rabiei ajunge la 42% în Asia de Est și de Sud-Est, 9% în Africa, 7% în America Latină și 3% în Europa de Est. Thailanda, Indonezia, Nepal, China și India au cele mai mari rate de rabie la nivel global, China înregistrând în medie peste 2.000 de decese anual legate de rabie.
Câinii sunt principalii vectori animali, reprezentând 60% din cazuri, urmați de primate (24%), pisici (10%) și lilieci (2%).
Administrarea promptă a vaccinului antirabic după mușcătura unui câine este consensul predominant la nivel național. La nivel internațional, însă, în special în țările dezvoltate, „metoda de observare de 10 zile” rămâne o abordare alternativă la vaccinare.
Ce înseamnă acest lucru? Perioada de observație de 10 zile înseamnă că, dacă un animal, cum ar fi un câine sau o pisică, rămâne sănătos și nu prezintă simptome de rabie la zece zile după ce a mușcat o persoană, acest lucru indică faptul că saliva animalului nu conținea virusul rabiei în momentul incidentului, prezentând un risc minim.
Trebuie menționat, însă, că această abordare nu este aplicabilă în China. Fiind o țară cu o incidență ridicată a rabiei, problema fundamentală rezidă în lipsa imunizării animalelor de companie și în creșterea necontrolată a câinilor. Adoptarea unei astfel de abordări de observare intermitentă ar putea întârzia tratamentul, oferind virusului rabiei timp să se răspândească.
China cheltuiește peste 10 miliarde de yuani anual pentru prevenirea rabiei, însă această finanțare este destinată în principal programelor de vaccinare a oamenilor, ceea ce, în mod paradoxal, subminează eficacitatea generală a controlului. În orice țară sau regiune, obținerea imunității colective prin vaccinarea a peste 70% din câini ar putea eradica potențial focarele de rabie. În prezent, gestionarea animalelor de companie în China se află încă într-o fază incipientă și de tranziție, fiind departe de acest prag. În consecință, profilaxia post-expunere (PEP) rămâne singura abordare viabilă după mușcăturile de animale.
În schimb, în țările cu prevalență scăzută a rabiei, unde boala este în mare parte eradicată și animalele precum câinii și pisicile sunt imunizate în mod obișnuit, se poate aplica perioada de observație de 10 zile. Cu toate acestea, în China, conform „Ghidului pentru prevenirea și gestionarea expunerii la rabie (ediția 2009)”, cea mai prudentă abordare rămâne administrarea vaccinului cât mai repede posibil după mușcătură.
II. Care este patogeneza rabiei?
Virusul rabiei pătrunde prin piele sau mucoase la locul mușcăturii, replicându-se inițial în cantități mici înainte de a se lega de receptorii de acetilcolină de pe fibrele nervoase și de a invada nervii periferici din apropiere.
Timpul de la penetrarea plăgii până la invadarea nervilor periferici este de cel puțin trei zile.Virusul se răspândește centripetal de-a lungul axoplasmei nervilor periferici cu o viteză de aproximativ 3 mm pe oră (5 cm/zi). La atingerea ganglionului rădăcinii dorsale, începe să se replice extensiv înainte de a invada măduva spinării și, ulterior, creierul, afectând întregul sistem nervos central.
În cele din urmă, virusul se infiltrează în diverse țesuturi și organe, cele mai mari concentrații fiind găsite în glandele salivare, papilele gustative ale limbii și epiteliul olfactiv.Leziunile nucleilor nervilor vag, glosofaringian și hipoglosian provoacă spasme ale mușchilor respiratori și de înghițire. Din punct de vedere clinic, pacienții prezintă hidrofobie, dispnee, disfagie și alte simptome, care duc în cele din urmă la deces. III. Cum funcționează vaccinul antirabic? Agenții de imunizare pasivă împotriva rabiei sunt anticorpi neutralizanți, disponibili în două forme: ser imun și imunoglobulină.În primele etape ale vaccinării, când organismul nu a produs încă suficienți anticorpi neutralizanți, agenții de imunizare pasivă împotriva rabiei pot neutraliza imediat virusul la locul rănii, împiedicând răspândirea acestuia în sistemul nervos.
Timpul de înjumătățire al agenților de imunizare pasivă împotriva rabiei este de 2-3 săptămâni, oferind organismului timp și posibilitatea de a dezvolta imunitate activă. Utilizarea combinată a agenților de imunizare pasivă împotriva rabiei și a vaccinurilor maximizează protecția împotriva rabiei.
IV. Cum se tratează corect rana?
Dacă condițiile o permit, după o mușcătură de câine, rana trebuie tratată mai întâi, urmată de prezentarea imediată la spital pentru vaccinare.
Primul pas după o mușcătură este curățarea rănii: clătiți continuu rana cu o soluție de săpun 20% sub apă curentă timp de cel puțin 15 minute.În situații urgente în care săpunul nu este disponibil, clătirea numai cu apă curentă este esențială. Pentru rănile profunde, se pot utiliza seringi sau dispozitive de irigare cu presiune înaltă pentru a spăla cavitatea rănii; cu toate acestea, astfel de echipamente nu sunt de obicei disponibile la fața locului, fiind necesară asistență medicală imediată.
După irigarea plăgii, dezinfectați zona cu alcool 75% sau soluție de povidonă-iod 3%.
Având în vedere prevalența ridicată a rabiei în prezent, este esențial ca vaccinarea să înceapă fără întârziere după orice mușcătură de animal, în special de pisici sau câini.