Părinții noi, mereu atenți la fiecare mișcare a bebelușului lor, descoperă că, pe lângă hrănire, schimbarea scutecelor și îngrijirea generală, chiar și modul în care micuțul lor doarme devine o preocupare importantă. Pentru mulți părinți aflați la prima experiență, este o chestiune de mare interes, dar și de incertitudine. La urma urmei, se spune că o poziție bună de somn modelează un chip mai atractiv, influențând potențial aspectul copilului pe tot parcursul vieții.Care este, așadar, cea mai bună poziție de somn pentru bebeluși?
Somnul pentru o structură facială mai frumoasă
Somnul pentru o structură facială mai frumoasă
Părinții chinezi obișnuiesc să așeze bebelușii în poziție culcată pe spate, ceea ce duce la o structură facială predominant plată, mai puțin conturată, frecvent întâlnită la chinezi. În trecut, astfel de trăsături erau considerate de bun augur, asociate cu potențialul de a ocupa funcții înalte.Părinții occidentali, însă, obișnuiesc să așeze copiii să doarmă pe burtă. Această presiune prelungită asupra ambelor obraji creează un contur facial mai definit, rezultând într-un aspect estetic mai plăcut.
Bebelușii cu pomeți proeminenți pot dezvolta pomeți și mai pronunțați dacă dorm frecvent pe burtă, ceea ce poate duce la o formă a feței puțin flatantă. Pentru astfel de bebeluși, se recomandă dormitul pe o parte. Acest lucru previne aplatizarea craniului și evită presiunea asupra frunții și osului occipital, contribuind la obținerea unui contur facial mai favorabil.
Bebelușii cu pomeți mai puțin proeminenți, ai căror părinți au structuri faciale mai plate, pot beneficia de dormitul pe burtă. Această poziție poate accentua ușor pomeții, adăugând dimensionalitate feței, deși poate face ca fața să pară mai îngustă și mai lungă. Prin urmare, această poziție de dormit este mai potrivită pentru bebelușii cu pomeți mai puțin proeminenți și fețe mai rotunde.
Somnul pentru o față zveltă
Adesea vorbim despre frumusețile cu fețe zvelte, subliniind faptul că o față mică este o condiție prealabilă pentru frumusețe. Așezarea bebelușilor în poziție laterală poate preveni dezvoltarea excesivă a maxilarului, evitând obrajii prea largi care formează o linie a maxilarului pătrată.Când adoptați o poziție de dormit pe o parte, alternați părțile în mod regulat, în loc să vă fixați pe o singură parte, pentru a evita formele asimetrice ale capului și feței. Aveți grijă să nu deformați cartilajul urechii.Alternarea pozițiilor de dormit pe burtă pe ambele părți poate comprima pomeții, prevenind dezvoltarea excesivă și favorizând o punte nazală înaltă, cu linii drepte de-a lungul gurii și maxilarului. Dormitul pe spate ajută trăsăturile faciale să se dezvolte mai simetric și uniform, rezultând într-un aspect delicat.
Poziția de dormit modelează aspectul fizic
Prevenirea urechilor proeminente
Când așezați copilul pe o parte, întotdeauna neteziți-i mai întâi urechile cu blândețe. Urechile nou-născuților sunt extrem de moi; chiar dacă sunt comprimate, copilul nu va simți durere și nu va plânge. Mamele trebuie să fie conștiente că acest lucru previne dezvoltarea urechilor proeminente inestetice.
Prevenirea strabismului
Dacă un bebeluș doarme constant pe spate, ochii lui se fixează pe spațiul limitat de deasupra lui pentru perioade lungi de timp. În timp, acest lucru poate duce la strabism. Părinților li se recomandă să evite somnul prelungit pe spate și să nu atârne jucării deasupra patului bebelușului pentru a preveni această afecțiune.
Căști pentru cap și forma craniului
Deși pozițiile variate de somn pot, în general, remodela capul unui bebeluș, dacă forma nu prezintă îmbunătățiri după câteva luni, medicii pot recomanda căști pentru bebeluși pentru a corecta forma craniană. Aceste căști aplică o presiune uniformă asupra capului, favorizând dezvoltarea normală a fontanelei.
Terapia cu cască începe de obicei când copilul are aproximativ 3-6 luni, coincidând cu perioada în care craniul rămâne flexibil și dezvoltarea creierului este cea mai rapidă. Casca trebuie purtată în mod constant, cu excepția momentelor în care se spală. Reglările sunt necesare săptămânal. Tratamentul durează, în general, aproximativ un an, deși copiii mai mari pot necesita perioade mai lungi.