O treime din viață este petrecută în pat, unde somnul și odihna servesc la refacerea energiei și a forței fizice. Cu toate acestea, persoanele afectate de spondiloză cervicală se simt din ce în ce mai obosite după fiecare noapte de somn, suferind de o stare de disconfort considerabilă.Numai prin exerciții fizice proactive și regulate, prevenire și tratament bazate pe date științifice și schimbarea obiceiurilor nesănătoase de viață putem preveni în mod eficient spondiloza cervicală. Deci, cum se poate gestiona această afecțiune?
Zicala „odihnește-te ușor pe o pernă înaltă” nu are nicio validitate medicală, contrazicând atât principiile fiziologice, cât și cele patologice. Utilizarea prelungită a unei perne excesiv de înalte forțează gâtul într-o poziție flexată, în jos, pe timpul nopții, modificând curbura naturală a coloanei cervicale.O pernă prea înaltă supune ligamentele și tendoanele unei tensiuni constante, provocând oboseală prelungită în mușchii din jur. Coloana cervicală nu reușește să-și mențină curbura naturală înainte, ci se îndreaptă sau chiar se arcuiește înapoi, rezultând o deformare a curburii inverse. Acest lucru poate duce la deplasarea vertebrelor, provocând persoanelor care suferă de spondiloză cervicală amețeli, dureri de gât, dureri de umeri și brațe, amorțeală și numeroase alte disconforturi cervicale.În schimb, o pernă excesiv de joasă forțează capul într-o extensie excesivă în spate atunci când se află în poziție culcată, exagerând lordoza cervicală. Acest lucru crește tensiunea asupra mușchilor anteriori și a ligamentului longitudinal anterior, ducând la oboseală și leziuni cronice. O pernă joasă perturbă, de asemenea, alimentarea cu sânge, provocând congestie și umflarea mucoasei nazale sensibile, ceea ce împiedică respirația.Textele medicale chinezești antice observau: „Înălțimea trebuie să fie astfel încât, atunci când persoana stă întinsă pe o parte, perna să fie aliniată cu umerii, iar când stă întinsă pe spate, să se simtă confortabil”. Acest lucru indică faptul că înălțimea ideală a pernei menține capul la același nivel cu trunchiul atunci când persoana stă întinsă – aproximativ lățimea unui pumn când stă întinsă pe spate și un pumn și jumătate când stă întinsă pe o parte (folosind propriul pumn ca măsură).În general, o înălțime a pernei de 10-15 centimetri este considerată adecvată, deși dimensiunile precise trebuie adaptate la curbura cervicală naturală a fiecărei persoane.
Spondiloza cervicală este o afecțiune comună și frecventă. În trecut, afecta în principal persoanele cu vârste cuprinse între 40 și 60 de ani, dar în ultimii ani s-a observat o tendință marcată de apariție la vârste mai tinere. Nu este neobișnuit ca persoanele în vârstă de 20 de ani să fie diagnosticate cu spondiloză cervicală. Statisticile indică faptul că o proporție semnificativă dintre pacienții care se prezintă la secțiile de ortopedie ale spitalelor suferă de afecțiuni ale coloanei cervicale sau lombare.
Din punct de vedere clinic, spondiloza cervicală este clasificată în șase tipuri: radiculară, mielopatică, vertebrală, simpatică și mixtă. Datele clinice indică faptul că patru dintre aceste tipuri sunt cele mai frecvente.
1. Tipul radicular: cea mai răspândită formă, reprezentând 78% din cazuri. Se caracterizează prin durere radiantă și tulburări senzoriale la nivelul membrelor superioare, inclusiv amorțeală la nivelul degetelor, senzații anormale și dexteritate redusă. Simptomele se pot agrava atunci când se înclină capul înapoi, se tușește sau se strănută. Tratamentul precoce duce la rezultate mai bune, majoritatea pacienților obținând o ameliorare parțială fără a fi necesară intervenția chirurgicală.
2. Tipul simpatic: reprezintă aproximativ 5%. Simptomele apar din cauza compresiei nervilor simpatici cervicali. Datorită distribuției lor extinse, acest tip poate provoca simptome care afectează numeroase organe și sisteme. Acestea includ:simptome cardiace: tahicardie sau bradicardie, dureri în piept; simptome periferice: amorțeală sau durere la nivelul membrelor, capului, gâtului sau feței; tinitus, surditate etc.Simptomele incipiente sunt, în general, subtile. Pe măsură ce starea se agravează, pot apărea simptome bruște în anumite posturi: simpla rotire a gâtului într-o anumită direcție poate declanșa imediat vertij sau chiar senzația că lumea se învârte. Acest lucru poate fi însoțit de dureri de cap, greață, vărsături, tinitus sau vedere încețoșată. 4. Tipul măduvei spinării: afectează aproximativ 15% dintre pacienți.Când apar protruzii ale discurilor intervertebrale, excrescențe osoase sau îngroșarea/osificarea ligamentelor care leagă articulațiile, acestea pot comprima măduva spinării și vasele de sânge, putând provoca ischemie sau necroză a măduvei spinării. Majoritatea cazurilor se manifestă insidios după vârsta mijlocie, cu semne clinice timpurii, inclusiv amorțeală unilaterală sau bilaterală a membrelor inferioare, progresând către dificultăți de mers, disfuncții urinare/intestinale și chiar paralizie.