Sindromul de supraîncălzire, cunoscut și sub numele de „sindromul căldurii înțepătoare”, nu este neobișnuit, în special la sugarii cu vârsta sub șase luni. Acesta rezultă în principal din căldura excesivă și îmbrăcarea excesivă, ceea ce duce la hipoxie parțială cronică. Această lipsă de oxigen, combinată cu transpirația abundentă, declanșează o serie de modificări patologice.Transpirația abundentă induce deshidratarea. Deshidratarea care apare în câteva ore, în special deshidratarea intracelulară, afectează inevitabil sistemul nervos. Lipsa de oxigen poate afecta direct nucleii neuronali din creier. Astfel, hipoxia și deshidratarea sunt cele două cauze principale.
Trei afecțiuni majore:
Unele cazuri de dureri abdominale pediatrice necesită intervenție chirurgicală de urgență, ceea ce face ca diagnosticarea la timp să fie crucială.Înțelegerea momentului de debut, a naturii și a localizării durerii abdominale este esențială pentru analizarea cauzei acesteia. Copiii mai mari pot descrie simptomele, în timp ce sugarii necesită o observare și o examinare atentă. În timpul unui episod, sugarii pot plânge inconsolabil, pot părea palizi, pot continua să plângă chiar și atunci când li se dă suzeta, pot transpira abundent, pot manifesta letargie și pot prezenta tensiune abdominală.Unii copii mici pot indica zona dureroasă, deși acest lucru poate să nu fie fiabil. Este esențial să se observe expresiile faciale ale copilului în timpul examinării abdominale. Aplicați o presiune ușoară cu mâna caldă, comparând în mod repetat reacțiile din diferite zone. În plus, notați simptomele însoțitoare, cum ar fi febra, vărsăturile, diareea sau sângele în scaun, deoarece acestea ajută la determinarea cauzei durerii.
În apendicita acută pediatrică, durerea abdominală se localizează inițial în jurul ombilicului sau în partea superioară a abdomenului, mutându-se în cadranul inferior drept aproximativ 6-12 ore mai târziu. Aceasta se manifestă ca o durere persistentă cu exacerbări intermitente, adesea însoțită de febră, greață și vărsături. Examinarea abdominală relevă o sensibilitate marcată și fixă, cu protecție musculară în cadranul inferior drept.Simptomele apendicitei la copii pot fi mai puțin tipice decât la adulți, necesitând o observație atentă. Intususcepția este mai frecventă la copiii cu vârsta sub doi ani. Simptomele includ plâns intermitent, paloare și, adesea, vărsături. Examenul rectal poate revela scaune sângeroase asemănătoare cu gemul. Palparea abdomenului poate revela o masă asemănătoare cu un cârnat.Dacă se observă oricare dintre aceste semne, este esențială trimiterea imediată la spital. Intervenția timpurie cu un clismă cu aer poate reduce invaginația intestinală. Tratamentul întârziat necesită intervenție chirurgicală, deoarece peretele intestinal afectat poate suferi necroză ischemică.Umflătura apare sau se mărește când copilul stă în picioare, tușește sau plânge; se micșorează sau dispare când copilul stă întins în liniște. Astfel de hernii reductibile pot fi tratate chirurgical la o vârstă mai înaintată. Dacă reducerea este imposibilă, se numește hernie incarcerată.În cazul în care un copil prezintă plâns paroxistic, zona inghinală trebuie examinată cu atenție pentru a detecta o mărire bruscă sau sensibilitate a unei mase herniale, în vederea depistării rapide a unei hernii încarcerate, care necesită consult medical imediat. Infecția intestinală cu Ascaris și obstrucția intestinală indusă de Ascaris Infecția intestinală cu Ascaris este cea mai frecventă cauză a sindromului de supraîncălzire, afectând în principal regiunea ombilicală, fără o localizare fixă.Ascariaza biliară se manifestă prin dureri colice severe în partea dreaptă sus a abdomenului. Copilul poate plânge inconsolabil, se poate rostogoli, transpira abundent și poate părea palid, adesea însoțit de vărsături de bilă și viermi. Sensibilitatea localizată poate fi prezentă sub procesul xifoid sau ușor spre dreapta, deși rigiditatea mușchilor abdominali este de obicei absentă.Obstrucția intestinală indusă de ascaridioză se manifestă prin dureri abdominale paroxistice, vărsături de bilă și viermi, absența mișcărilor intestinale și mase de viermi palpabile sau segmente intestinale spastice. Cazurile severe pot dezvolta necroză a peretelui intestinal sau peritonită.