Mola hidatiformă se referă la o afecțiune în care, după concepție, celulele trofoblastice ale vilozităților placentare proliferează excesiv. Acest lucru duce la edem interstițial sever, formând vezicule de dimensiuni variate. Aceste vezicule se conectează în grupuri, asemănându-se cu strugurii, de unde și denumirea alternativă de mola veziculară (HM). Molele hidatiforme sunt clasificate în două tipuri: ① Mola hidatiformă completă: toate vilozitățile placentare sunt afectate, întreaga cavitate uterină fiind umplută cu vezicule. Există o proliferare trofoblastică difuză și nu este vizibil niciun țesut fetal sau embrionar.② Mola hidatiformă parțială: umflarea și degenerarea parțială a vilozităților placentare cu proliferare trofoblastică localizată. Poate fi prezent țesut embrionar și fetal, deși fetușii sunt adesea decedați. Ocazional, pot fi observați fetuși viabili mai mici decât vârsta gestațională sau teratoame; nașterile vii la termen sunt extrem de rare. Mola hidatiformă malignă Când o mola hidatiformă invadează miometrul uterin sau metastazează în alte locuri, aceasta este denumită „mola hidatiformă malignă”.Mola hidatiformă malignă apare predominant în termen de șase luni de la evacuarea mola hidatiformă, deși transformarea malignă poate apărea și înainte de expulzarea completă. Cauza exactă a transformării maligne rămâne neclară pentru experți, deși teoriile medicale includ moartea embrionară, factori nutriționali, factori virali și anomalii cromozomiale.
Ce măsuri preventive există pentru molele hidatiforme?
Chimioterapia pentru toate pacientele, pentru a contracara rata de transformare malignă de 15%, nu este adecvată pentru implementarea pe scară largă în China. Prin urmare, chimioterapia selectivă combinată cu o monitorizare riguroasă nu compromite detectarea precoce sau tratamentul malignității.
În ceea ce privește histerectomia pentru pacientele cu mole hidatiforme, există în continuare o dezbatere considerabilă.Unii experți susțin că, deși histerectomia nu poate preveni malignitatea, aceasta reduce riscul, cu o rată de transformare malignă mai mică în comparație cu păstrarea uterului. În consecință, histerectomia poate fi luată în considerare pentru pacientele mai în vârstă care nu doresc să mai aibă copii. Mai mult, histerectomia directă prezintă un risc mai mic de malignitate decât histerectomia efectuată după chiuretajul prin aspirație. Cu toate acestea, cercetările (OMS 1984) indică o rată mai mare de transformare malignă după histerectomie.
Acest lucru se poate întâmpla atunci când compresia chirurgicală a uterului permite molilor hidatiforme să pătrundă în venele uterine sau ovariene prin sinusurile sanguine, țesutul rezidual ducând la metastaze ulterioare. În consecință, histerectomia abdominală nu este recomandată. Pentru pacientele în vârstă care insistă să fie operate, se recomandă observarea după chiuretaj, histerectomia fiind efectuată numai după normalizarea nivelului de hCG.
Considerații cheie pentru gestionarea moliilor hidatiforme includ:
Consulturi periodice de urmărire
Având în vedere riscul de 10-20% de transformare malignă, pacientele trebuie să se prezinte la controale periodice. După evacuare, testele săptămânale de urină sunt obligatorii până la confirmarea testelor de sarcină negative, urmate de teste lunare. Testarea trebuie continuată trimestrial timp de șase luni, cu o perioadă minimă de urmărire de doi ani.
Contracepție eficientă
Evitați contactul sexual și băile timp de o lună după sarcina molară.După o sarcină molară, se încurajează activitatea sexuală normală, cu condiția menținerii unor măsuri contraceptive stricte timp de doi ani. Acest lucru previne dificultățile în distingerea între sarcina recurentă și transformarea malignă. Exerciții fizice adecvate După externare, pacientele pot practica activități fizice ușoare, adecvate constituției lor, cum ar fi mersul pe jos, joggingul ușor sau tai chi, evitând eforturile intense. Sunt permise sarcinile casnice ușoare, în limita capacității fiecăreia, alături de asigurarea unui repaus adecvat.
Menținerea unei mentalități pozitive
Pacientele trebuie să cultive o perspectivă și o stare emoțională pozitive, adoptând o atitudine optimistă în fața bolii pentru a-și spori reziliența.