Depresia postnatală este o problemă frecventă în rândul femeilor însărcinate și al proaspetelor mame, provocând instabilitate emoțională temporară, cum ar fi plânsul inexplicabil sau starea de spirit proastă.
Deci, ce cauzează depresia postnatală?
1. Factori genetici
Femeile cu antecedente familiale de boli mintale, în special depresie, au o incidență mai mare a depresiei postnatale.
2. Factori endocrini
Sarcina și procesul de naștere provoacă modificări semnificative în mediul endocrin al organismului. În special în primele 24 de ore după naștere, schimbarea bruscă a nivelului hormonilor constituie baza biologică a depresiei postnatale. Cercetările indică faptul că eliberarea maximă de steroizi placentari în timpul sarcinii induce euforie, în timp ce scăderea bruscă a secreției de steroizi placentari după naștere declanșează simptome depresive.
3. Factori legați de sarcină
Cercetările indică faptul că, cu cât numărul evenimentelor adverse din viață experimentate în timpul sarcinii este mai mare, cu atât este mai mare probabilitatea apariției depresiei postnatale: astfel de evenimente — inclusiv șomajul, boala și amenințarea de avort spontan — constituie factori declanșatori semnificativi ai depresiei postnatale.
Alte rapoarte sugerează că femeile cu instabilitate emoțională preexistentă sau sindrom de tensiune premenstruală sunt mai predispuse la dezvoltarea depresiei postnatale.
4. Factori în timpul travaliului și nașterii
Mamele care nasc pentru prima dată în China adesea nu înțeleg procesul travaliului, au o anxietate excesivă cu privire la durerea din timpul nașterii și experimentează tensiune și teamă în legătură cu nașterea.Cercetările indică faptul că tensiunea psihologică din timpul travaliului poate declanșa dezechilibre neuroendocrine, supresie imunitară și alte modificări fiziologice. Acestea pot duce la atonie uterină, sensibilitate crescută la durere și travaliu prelungit, putând avea ca rezultat distocie și hemoragie crescută. Astfel de complicații agravează și mai mult anxietatea și stresul matern, crescând riscul de depresie postnatală.
5. Impactul rezultatelor nașterii
Femeile însărcinate au preocupări diferite în ceea ce privește diversele metode de naștere. În comparație cu nașterea naturală, cezariană are un impact psihologic mai mare. În același timp, rezultatele adverse ale nașterii — cum ar fi moartea fetală, nașterea unui copil mort, anomalii congenitale sau aversiunea părinților față de sexul copilului — constituie factori declanșatori ai depresiei postnatale.Teama de rolul matern
Majoritatea femeilor experimentează maternitatea pentru prima dată, neidentificându-se cu rolul matern. Conflictul și neadaptarea la acest rol, împreună cu incapacitatea de a depăși presiunile maternității, contribuie, de asemenea, la depresia postnatală.
7. Influența practicilor tradiționale
Obiceiul tradițional chinez dictează o perioadă de repaus de o lună la domiciliu după naștere. În această perioadă, activități precum cititul de cărți, ziare sau vizionarea televiziunii sunt interzise, la fel ca ieșirea în aer liber sau chiar părăsirea patului.Acest lucru reduce drastic oportunitățile de interacțiune socială și limitează mediul în care se află mama, creând un sentiment de izolare. O astfel de izolare poate induce sentimente de plictiseală, iritabilitate și agitație, crescând astfel susceptibilitatea la depresia postnatală.
8. Impactul mediului familial
Lipsa sprijinului familial și social, în special din partea soților și a persoanelor în vârstă, constituie un factor de risc semnificativ pentru depresia postnatală.Cercetările indică faptul că primirea unui sprijin practic sau emoțional minim din partea partenerilor, părinților sau colegilor, combinată cu numeroase evenimente negative din viață după naștere, contribuie la depresia postnatală.
În concluzie, cauzele depresiei postnatale necesită o atenție serioasă. Ar trebui făcute ajustări fundamentale pentru a preveni în mod proactiv apariția acesteia.
Lecturi suplimentare: Tipuri de depresie
1. Nevroza depresivă
Cunoscută și sub denumirea de nevroză depresivă, aceasta reprezintă o formă mai ușoară de depresie. Se manifestă prin starea de spirit persistentă proastă, adesea însoțită de numeroase simptome de neurastenie, cu un prognostic în general favorabil.
2. Depresie secundară
Aceasta apare secundar unor boli fizice, cum ar fi hepatita, gripa, hipotiroidismul sau boala Addison, sau ca efect advers al medicamentelor, cum ar fi reserpina sau corticosteroizii.
3. Depresie mascat
Simptomele fizice sunt foarte pronunțate, putând afecta mai multe sisteme, deși durerea este cea mai frecventă plângere principală. Simptomele depresive subiacente sunt profund ascunse, ceea ce poate duce la diagnosticarea greșită pe termen lung dacă nu se acordă atenție.
4. Depresia menopauzală
Apare pentru prima dată în timpul tranziției menopauzei, adesea declanșată de factori psihologici sau fizici. Se manifestă de obicei cu simptome ale sindromului menopauzal, cu manifestări clinice caracterizate în principal prin anxietate și depresie, în timp ce funcția cognitivă rămâne intactă.
5. Depresia postnatală
Caracterizată prin sentimente intense de vinovăție, inferioritate, ură, lipsă de afecțiune sau aversiune față de propriul copil. Plânsul, insomnia, pierderea poftei de mâncare și melancolia sunt simptome frecvente în rândul persoanelor care suferă de această formă de depresie.