Pericolele metalelor grele pentru organismul uman
Organismul uman conține diverse substanțe chimice, multe dintre ele, inclusiv proteinele, acționând ca liganzi eficienți pentru metalele grele. Odată ce metalele grele pătrund în organism, ele formează legături de coordonare cu substanțe vitale, perturbând funcțiile fiziologice normale ale acestora. Ele pot pătrunde chiar și în sistemul nervos, interferând cu activitatea neuronală și provocând afecțiuni patologice (cum ar fi stările vegetative) sau moartea.
Procesul toxic al metalelor grele: ingestie sau expunere, pătrundere în organism, coordonare, transfer, re-coordonare, interferență cu funcțiile fiziologice, perturbarea proceselor fiziologice – o serie de procese chimice din perspectivă chimică care duc la otrăvire.
Ce alimente sunt predispuse să provoace otrăvire cu metale grele?
1. Medicamente tradiționale chinezești
Ingredientele comune în TCM, precum realgarul și cinabrul, prezintă riscuri. Cinabrul conține mercur, în timp ce realgarul conține arsenic. Utilizarea prelungită sau excesivă a cinabrului și realgarului poate duce la acumularea de metale grele precum mercurul și arsenicul în organism. Acest lucru poate provoca leziuni grave la nivelul ficatului și rinichilor și poate afecta sistemul sanguin și nervos. Prin urmare, utilizarea acestora trebuie abordată cu prudență.
2. Fructe de mare
?
Din cauza poluării pe scară largă, crustaceele și peștele marin au devenit principalele surse de metale grele, cum ar fi mercurul și arsenicul. Consumul regulat de fructe de mare poate duce la acumularea de substanțe toxice, cum ar fi metalele grele, în organism, ceea ce prezintă riscuri semnificative pentru sănătate.
3. Ouă conservate
În timpul preparării, o substanță numită mitoseng este înfășurată în jurul ouălor proaspete. Compoziția sa chimică este oxid de plumb. Adăugarea de oxid de plumb favorizează pătrunderea uniformă și rapidă a condimentelor în ou, accelerând în același timp coagularea pentru a facilita îndepărtarea cojii. Cu toate acestea, în timpul depozitării, acest oxid de plumb pătrunde treptat în interiorul oului.Ouăle conservate disponibile pe piață sunt clasificate în varietăți cu plumb sau fără plumb. Puteți identifica etichetarea și selecta ouă conservate fără plumb. Atunci când consumați ouă conservate, adăugarea de oțet poate fi de ajutor, deoarece substanța acidă minimizează absorbția substanțelor toxice de către organism.
Din punct de vedere nutrițional, ouăle conservate sunt similare cu ouăle obișnuite, deși conțin niveluri mai ridicate de fier. Cu toate acestea, complexul de vitamine B și aminoacizii esențiali sunt distruși în timpul procesului de conservare. Atunci când consumați ouă conservate, adăugarea de oțet învechit nu numai că sterilizează, dar și neutralizează o parte din alcalinitatea acestora, îmbunătățind aroma.Trebuie menționat că ouăle conservate conțin plumb, deși în cantități infime. Cu toate acestea, copiii și persoanele cu afecțiuni cardiovasculare, hepatice sau renale ar trebui să le consume cu moderație.Păsările crescute cu furaje industriale, a căror compoziție este adesea incertă, absorb contaminanții prin alimentație. În cazul în care substanțe nesigure, cum ar fi metalele grele precum cadmiul, contaminează furajele sau apa potabilă, organele suportă greul detoxifierii. În consecință, elemente nocive precum cadmiul și plumbul se acumulează în aceste organe. Aceste metale grele reziduale se pot transfera ulterior în organismul dumneavoastră, prezentând riscuri pentru sănătate.
Cu aceasta se încheie discuția noastră despre riscurile otrăvirii cu metale în urma consumului frecvent de ouă conservate și fructe de mare. Sperăm că aceste informații vă vor fi de folos. Vă dorim multă sănătate și toate cele bune în această iarnă.