Capacitatea de concentrare a unui copil de doi ani este de obicei foarte scurtă, ceea ce îi face pe părinți să perceapă schimbări semnificative de dispoziție. În această etapă, copiii învață să fie independenți, iar fiecare succes le aduce o bucurie imensă. Finalizarea unei sarcini noi, cum ar fi desenarea cu creioane colorate sau rezolvarea unui puzzle, îi umple de mândrie.Cu toate acestea, când puzzle-ul nu se potrivește sau sunt opriți să deseneze pe perete, pot manifesta nemulțumire și frustrare considerabile.
Pentru părinți, cea mai mare provocare constă în a-și sprijini copilul în independență, ajutându-l în același timp să-și gestioneze emoțiile, în special pe cele negative.
Frustrarea: emoțiile bebelușului oscilează ca un „leagăn”
Deși copiii de doi ani încep să-și dezvolte abilitățile lingvistice, capacitatea lor de a comunica rămâne limitată, adesea neputând să-și exprime clar gândurile. Furia lor provine adesea din neînțelegerea intențiilor lor de către adulți.
Mai mult, copiii de doi ani se luptă de obicei cu autocontrolul atunci când se confruntă cu situații nesatisfăcătoare. Când li se refuză ceva ce își doresc, simt că este sfârșitul lumii.Când li se spune că nu pot face ceva, se simt complet lipsiți de posibilitatea de a alege.
Din fericire, frustrarea lor rareori durează mult. Se interesează ușor de ceva, dar atenția lor este rapid atrasă de alte lucruri noi. Concentrarea unui copil mic asupra unei singure activități rareori depășește câteva minute. Astfel, părinții perspicacți pot gestiona cu abilitate emoțiile copilului lor, profitând de această tendință de a-și dispersa atenția.
Dacă bebelușul este nefericit sau frustrat, redirecționați-i atenția către o altă activitate. De exemplu, când Sisi voia să se joace cu un cuțit mic în bucătărie, mami o ducea la o ligheană cu bule de săpun pentru a-i distrage atenția, iar ea se liniștea repede.Alternativ, o schimbare rapidă de decor are același efect: mutarea în liniște a lui Sisi din bucătărie în camera ei, unde numeroase distrageri, cum ar fi dinozaurii de jucărie sau cărțile, o ajută să uite nemulțumirea anterioară. Discutarea sentimentelor și învățarea recunoașterii emoțiilor Deși distragerea atenției previne izbucnirile emoționale, discutarea sentimentelor cu copilul rămâne esențială pentru părinți.Desigur, nu vă puteți aștepta ca un copil de doi ani să exprime faptul că se simte supărat, singur sau plictisit, deoarece nu are suficient autocontrol și vocabularul necesar pentru a-și exprima sentimentele. Îl puteți învăța cum să-și comunice emoțiile. Expresii precum „Probabil că te-a supărat foarte tare” sau „Pari destul de trist” îi ajută pe copii să recunoască faptul că există multe cuvinte pentru a-și descrie sentimentele interioare.În cele din urmă, copilul dumneavoastră va înțelege că aceste sentimente sunt perfect normale. ${FDPageBreak}
De exemplu: dacă copilul dumneavoastră se luptă de fiecare dată cu un puzzle, repetând „Vai, ești foarte supărat din cauza asta” îl va ajuta să asocieze această frază cu propriile emoții. În jurul vârstei de trei ani, copiii încep să înțeleagă semnificația cuvintelor precum „supărat” sau „trist” și în curând vor fi capabili să discute despre sentimentele lor.
Asta nu înseamnă că trebuie să treci cu vederea comportamentul inadecvat. Trebuie să îi înțelegi sentimentele – de exemplu, întreabă-l dacă este supărat că a pierdut ceva sau furios că mama vorbește la telefon. Apoi, explică-i clar că țipetele sau loviturile nu sunt acceptabile.Deși copilul tău s-ar putea să nu înțeleagă încă pe deplin aceste mesaje, o astfel de comunicare pune bazele dezvoltării unei înțelegeri: emoțiile intense, chiar și cele negative, sunt perfect normale în viață, dar comportamentul răutăcios și distructiv este absolut inacceptabil și nu va fi tolerat.
Învățați-vă copilul să facă diferența între emoțiile pozitive și cele negative. Când este mulțumit sau încântat, îi puteți spune: „Văd că îți place foarte mult să mănânci înghețată” sau „Te bucuri foarte mult când te joci de-a v-ați ascunselea cu mami și tati, nu-i așa?”. Acest lucru îl ajută să facă diferența între sentimentele pozitive și cele negative, învățându-l că toate emoțiile – plăcute sau neplăcute – sunt parte normală a vieții.
Învățarea gestionării emoțiilor și înțelegerea celorlalți
Majoritatea copiilor de doi ani sunt egocentrici și nu înțeleg că și ceilalți au sentimente. Odată ce copilul dvs. își poate identifica propriile emoții, va începe să aplice acele cuvinte și celorlalți.
Un copil de doi ani care a discutat despre furie cu mama sa va înțelege ce înseamnă să fii furios. Când mami spune: „Dragule, și eu sunt furioasă”, copilul realizează că mami are aceleași sentimente. Acest lucru marchează începutul empatiei și recunoașterii emoțiilor celorlalți. Această abilitate nu se dezvoltă peste noapte; este un proces lung și gradual, care se întinde pe întreaga copilărie.
Copilăria este perioada optimă pentru a-i învăța pe copii să înțeleagă propriile emoții și pe cele ale celorlalți. Prin urmare, educația timpurie ar trebui să abordeze frecvent subiecte emoționale. Când explicați de ce un comportament este corect sau greșit, demonstrați sentimentele celorlalți: „Nu lovim oamenii pentru că îi doare și îi întristează” sau „Nu te-ai simți supărat dacă cineva ți-ar face asta?”.
Stăpânirea propriilor emoții, înțelegerea sentimentelor celorlalți și tratarea oamenilor cu bunătate vor contribui în mare măsură la succesul viitor al copilului în societate. Dacă un copil nu reușește să învețe această lecție, viața care îl așteaptă poate fi considerabil mai dificilă.
Valorificarea puterii emoționale a jocului pentru a lărgi orizonturile emoționale
O altă abordare este lărgirea orizonturilor emoționale ale copilului prin jocuri de rol folosind jucării sau ursuleți de pluș. Acest lucru îl ajută să înțeleagă diferențele interpersonale. De exemplu, puteți descrie cum unui animal îi place să fie gâdilat, în timp ce altuia nu.Dacă copilul dumneavoastră se simte frecvent speriat, jocul de rol oferă o soluție excelentă. Puteți să vă prefaceți că sunteți mama care merge la serviciu, îndemnându-l pe copil să-și imagineze ce s-ar putea întâmpla în continuare, apoi să lucrați împreună pentru a rezolva aceste scenarii. Un astfel de joc se înrădăcinează profund în mintea copilului dumneavoastră. Deși simplu, jocul de rol este un mijloc foarte eficient de a aduna informații, permițându-vă să înțelegeți ce gândește și simte copilul dumneavoastră. Oferă o oportunitate excelentă de a construi o relație mai armonioasă între dumneavoastră și copilul dumneavoastră.