Pentru îmbunătățirea memoriei, ajustările alimentare au efecte remarcabile. Combinarea acestora cu antrenamentul specific al memoriei duce la rezultate și mai bune. Este recomandabil să consumați mai multe alimente care stimulează creierul.Bogate în proteine, lecitină, vitamine și minerale precum calciu, fosfor și fier — esențiale pentru metabolismul creierului —, acestea conțin, de asemenea, cantități semnificative de acetilcolină, vitală pentru formarea memoriei. Ficatul și rinichii animalelor sunt bogate în fier, un component cheie al celulelor roșii din sânge. Aceste celule furnizează oxigen din belșug creierului, sporind în mod eficient eficiența acestuia.Deci, ce cauzează deteriorarea memoriei?
1. Irelevanța: percepția lipsei de importanță este cel mai frecvent motiv pentru uitare. Observăm că copiii demonstrează o memorie remarcabilă atunci când discută despre echipele sportive preferate sau vedetele de cinema. În timpul codificării, semnificația informațiilor este evaluată critic. Pur și simplu, dacă sunt considerate inutile, acestea nu vor fi stocate în memoria pe termen lung.
2. Reprimarea: De ce amintirile sunt șterse din gândirea conștientă. Reprimarea memoriei poate fi un mecanism de apărare încorporat care ne ajută să vindecăm traumele emoționale. Articulată pentru prima dată de Freud, teoria reprimării explică de ce unele persoane își amintesc evenimente minore de suferință profundă sau perioade traumatice.Reprimarea este în mod inerent controversată, deoarece amintirile au elasticitate – ele pot fi influențate, erodate sau recuperate în mod inexact. Acest lucru se dovedește a fi deosebit de problematic în instanțele de judecată, unde martorii își amintesc evenimente de acum mulți ani. Tehnici psihologice lipsite de scrupule și hipnoza au fost utilizate pentru a evoca amintiri pierdute (în mod intenționat sau neintenționat), ducând uneori la amintiri false.Practicile neetice ale unor medici nu ar trebui considerate valabile; abordarea corectă implică proceduri efectuate de medici sau psihologi profesioniști cu adevărat calificați. 3. Stresul: Performanța memoriei atinge niveluri maxime la niveluri adecvate de stres, dar scade când stresul devine excesiv sau persistent. Acest lucru se datorează faptului că atenția susținută este crucială pentru o reamintire eficientă.Gândiți-vă la cum vă concentrați atunci când sunteți anxios. Este probabil să faceți greșeli, să uitați detalii sau să vă simțiți copleșit. Din punct de vedere fiziologic, stresul declanșează secreția de cortizol, un hormon care inițial stimulează vigilența, dar care, în cele din urmă, afectează capacitatea de a-și aminti cu exactitate în timp. Astfel, stresul prelungit se dovedește a fi dăunător pentru memorie.
4. Interferența: Un alt factor care contribuie la uitare este interferența – intruziunea stimulilor concurenți în etapa de formare a memoriei. Când apare interferența, încercările de a recupera memoria sunt susceptibile să eșueze.Pentru a ilustra efectul interferenței: să presupunem că căutați un număr de telefon necunoscut, îl repetați de două ori pentru a-l memora pe termen scurt, apoi purtați o scurtă conversație. Vă puteți aminti numărul? Probabil că nu. Interferența poate provoca acea senzație familiară de cuvinte care sunt „pe vârful limbii” – pare că vă amintiți ceva, dar rămâne temporar inaccesibil.
5. Degenerarea: Una dintre cele mai vechi teorii care explică memoria — principiul „folosește-o sau pierde-o” — sugerează că urmele memoriei, sau conexiunile sinaptice care codifică un eveniment, se deteriorează treptat odată cu lipsa practicii.Antrenarea memoriei poate fi la fel de simplă ca privirea unei fotografii vechi, revizitarea unei povești, participarea la o reuniune, retrăirea unei piese muzicale sau evocarea unei scene în mintea ta. Deși degenerarea explică parțial declinul memoriei la vârsta mijlocie, cercetări ample confirmă că memoria poate fi îmbunătățită la vârste mai înaintate prin strategii simple de memorare. Astfel, deteriorarea memoriei nu este o consecință inevitabilă a îmbătrânirii.