Tulburarea de anxietate este o afecțiune psihologică. Ce semne de avertizare timpurie ar trebui să recunoaștem și să luăm în considerare? Mai jos, experții prezintă acești indicatori pentru a ajuta la elaborarea strategiilor de coping viitoare.
Ați observat semnele timpurii ale tulburării de anxietate? Această afecțiune psihologică comună persistă adesea pentru perioade îndelungate și se dovedește dificil de rezolvat.Recunoașterea simptomelor timpurii permite pacienților să detecteze și să solicite tratament prompt. Care sunt aceste indicatori timpurii? Mai jos este o prezentare generală a manifestărilor inițiale ale tulburărilor de anxietate. Simptomele timpurii cheie includ: (1) Modificări ale stării de spirit: Cel mai proeminent simptom este starea de spirit persistentă scăzută, care se manifestă printr-o expresie sumbră, apatie, oboseală și tendința de a lăcrima sau plânge ușor.Pacienții își descriu adesea starea folosind termeni precum „deprimat și sumbru”, „deznădăjduit”, „apatic”, „gol”, „singur” sau „ca și cum ar fi separat de ceilalți de un zid”.Se simt frecvent oprimați și sumbri, pierzându-și adesea cumpătul pentru lucruri minore. Timp îndelungat, starea lor de spirit rămâne predominant depresivă. Chiar dacă apar îmbunătățiri scurte, care durează câteva zile sau una-două săptămâni, ei recidivează rapid în depresie. În ciuda acestui fapt, severitatea depresiei lor nu este, în general, profundă, iar receptivitatea emoțională persistă. Câteva remarci umoristice sau spirituale îi pot face să treacă de la lacrimi la râs.O conversație ușoară le poate ridica temporar moralul. Pacienții înșiși pot recunoaște neregulile lor emoționale, dar adesea le atribuie altora sau mediului înconjurător. (2) Modificări cognitive: Pacienții își pierd interesul pentru activitățile zilnice și nu mai găsesc plăcere în divertisment sau în activități distractive. Ei experimentează frecvent sentimente de inferioritate, auto-reproșare și vinovăție.Se simt frecvent leneși din punct de vedere mental și au dificultăți în rezolvarea problemelor. De obicei, anticipează ce este mai rău în situații, își pierd încrederea în viață, percep viitorul ca fiind sumbru și fără speranță, consideră că existența nu are sens și pot chiar să se gândească la sinucidere. (3) Modificări voințale și comportamentale: Activitatea voințală scade, făcând dificilă concentrarea susținută. Deși pot avea idealuri și ambiții înalte, rareori le transpun în acțiuni concrete.Doresc să se implice social, dar le lipsește curajul sau încrederea necesare pentru a participa. Pacienții manifestă pasivitate și dependență excesivă în toate aspectele, cauza psihologică fiind refuzul de a-și asuma responsabilități. În general, nevroza depresivă duce rar la sinucidere, deși unii pacienți exprimă sentimente de gol existențial și plictiseală, declarând dorința de a muri.
(4) Simptome fizice: Aproximativ 80% din cazuri se manifestă în principal prin tulburări fizice, cum ar fi insomnie, dureri de cap, dureri corporale, amețeli, vedere încețoșată și tinitus. Aceste simptome apar adesea în număr mare și sunt schimbătoare, unele persistând pe termen lung fără agravare sau îmbunătățire semnificativă. De obicei, ele dispar odată cu ameliorarea stării depresive.