Dezvoltarea sănătoasă a unui copil este aspirația pe tot parcursul vieții a fiecărui părinte. Unii părinți devin anxioși când copilul lor pare nesociabil, temându-se că acest lucru va împiedica grav colaborarea și învățarea în viitor. De ce, atunci, unii copii se luptă să se integreze?
Părinți prea protectori și o atenție excesivă acordată colegilor
Unii părinți tineri se așteaptă ca prietenii copiilor lor să fie impecabili, cerând ca aceștia să provină dintr-un mediu similar cu al lor. Influențați de acest lucru, copiii dezvoltă standarde din ce în ce mai ridicate pentru colegii lor, manifestând adesea aroganță, condescendență și dispreț în cercurile lor sociale. În timp, acest lucru îi îndepărtează pe toți, până când ajung să fie ocoliți.
Sentimentul crescând de independență al adolescentului
Pe măsură ce adolescenții se maturizează psihologic, sentimentul lor de independență se intensifică. Această fază de tranziție marchează călătoria lor către maturitate. Se simt constant maturi, deja adulți, și caută cu disperare să scape de dependența față de adulți.Această dorință de independență se ciocnește cu percepția părinților că copilul lor rămâne un copil, creând antagonism între ei. În același timp, conștiința de sine sporită a adolescenților favorizează perspective unice și secrete personale, determinându-i să ridice bariere mentale. Reticența lor de a împărtăși duce adesea la lipsa prietenilor.
Părinții sunt prea stricți
Părinții, în special cei care sunt la începutul parcursului parental, pot avea lipsă de experiență în creșterea copiilor. Dorința lor de a-și vedea copiii reușind poate duce la o disciplină prea strictă. Acest lucru este similar cu un călăreț începător care, tensionat și nefamiliarizat cu coordonarea mișcărilor calului, adesea tratează animalul cu prea multă forță. Într-un astfel de scenariu, atât calul, cât și călărețul se luptă considerabil.Un călăreț experimentat, însă, înțelege cum să se relaxeze și să se alinieze mișcărilor calului, cum să mențină o poziție stabilă și cum să ghideze calul cu blândețe. Deși creșterea copiilor și călăria sunt activități distincte, principiile care stau la baza lor sunt similare. Prin urmare, părinții ar trebui să adopte o atitudine relaxată, abordându-și copiii cu o comportare caldă și prietenoasă.
Deci, cum se poate cultiva o dispoziție sociabilă a copilului?
Părinții ar trebui să-și facă timp pentru a se conecta cu copilul lor
În timpul vacanțelor, duceți copilul în parcuri sau vizitați rude și prieteni, creând în mod activ oportunități pentru ca acesta să se joace cu colegii. La început, părinții îi pot însoți și se pot alătura jocurilor; odată ce se familiarizează, permiteți copiilor să se joace independent.După fiecare sesiune de joacă, părinții ar trebui să-și laude copiilor în mod exagerat pentru că s-au jucat bine și s-au distrat, ajutându-i să aprecieze farmecul colegilor lor și bucuria interacțiunii în grup.
Învățați copiii să-și facă prieteni
Copiii sănătoși din punct de vedere mental au prieteni apropiați. Când copiii interacționează cu colegii, părinții ar trebui să-i învețe să fie stricți cu ei înșiși, dar toleranți cu ceilalți, cultivând încrederea și respectul reciproc pentru a cultiva un spirit de unitate și cooperare.În cazul copiilor predispuși la tulburări, la a se da în spectacol sau la a provoca probleme, părinții ar trebui să le corecteze comportamentul. Treptat, copilul se va integra în grup. Încurajați participarea la sport Sportul este o activitate de grup care implică interacțiune directă, față în față, și competiție. Fie că este vorba de șah sau jocuri cu mingea, atletism sau evenimente sportive, este nevoie de cel puțin doi participanți pentru a fi semnificativ.Mai important, activitățile sportive necesită nu numai inteligență și forță, ci și curaj. Acest curaj este tocmai un element esențial pentru interacțiunea interpersonală. Încurajarea copiilor să participe în mod regulat la diverse sporturi nu numai că le îmbunătățește condiția fizică și le cultivă interesele, ci le îmbunătățește și abilitățile sociale. Odată ce un copil dezvoltă o pasiune pentru sport, va căuta în mod activ adversari – chiar acest act de căutare este o interacțiune socială; adversarii potriviți devin adesea prieteni.