Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) este o afecțiune la care copiii sunt deosebit de susceptibili. Cu toate acestea, deoarece copiii mici au adesea dificultăți în a-și exprima simptomele, părinții trebuie să fie atenți. În ultimii ani, am observat o creștere semnificativă a cazurilor de ADHD, ceea ce a provocat îngrijorare semnificativă pentru mulți părinți. Care sunt cauzele ADHD la copii și care sunt simptomele sale?
I. Cauzele ADHD
1. Factori genetici
Cercetările actuale indică faptul că această tulburare este legată de factori genetici, cu un coeficient de ereditate de 0,75-0,91. Modul de transmitere genetică rămâne neclar, dar poate implica ereditatea poligenică. Studiile de genetică moleculară sugerează o asociere cu polimorfisme în genele receptorilor de dopamină.
2. Factori neurofiziologici
Copiii cu ADHD prezintă frecvent electroencefalograme (EEG) anormale, caracterizate în principal prin creșterea activității undelor lente. Analiza spectrului de putere al EEG-urilor relevă o putere crescută a undelor lente, o putere redusă a undelor alfa și o frecvență medie scăzută. Acest lucru sugerează o maturizare întârziată a sistemului nervos central sau o excitație corticală insuficientă la copiii afectați.
3. Leziuni cerebrale ușoare
Leziunile cerebrale minore care apar în timpul sarcinii, în perioada perinatală sau postnatală pot contribui la tulburarea la unii copii. Cu toate acestea, niciuna dintre leziunile cerebrale nu este prezentă în mod constant la toți copiii afectați, și nici toți copiii cu astfel de leziuni nu dezvoltă tulburarea. În plus, mulți copii afectați nu prezintă semne de leziuni cerebrale.
4. Factori neuroanatomici
Studiile de imagistică prin rezonanță magnetică raportează o reducere a volumului corpului calos și a nucleului caudat la copiii afectați. Studiile funcționale de RMN indică, în plus, o scădere a metabolismului în nucleul caudat, regiunile frontale și cortexul cingular anterior.
5. Factori psihosociali
Mediile sociale și familiale nefavorabile, cum ar fi sărăcia extremă, discordia parentală sau stilurile parentale inadecvate, pot crește riscul unui copil de a dezvolta această tulburare.
6. Alți factori
Această tulburare poate fi asociată cu deficiența de zinc sau fier, niveluri ridicate de plumb în sânge și consumul de cola, cafea sau aditivi alimentari, care pot crește riscul unui copil.
II. Simptomele tulburării de hiperactivitate la copii
1. Deficit de atenție
Manifestându-se ca o dificultate marcată, neadecvată vârstei, de a menține atenția și o durată scurtă a atenției, acesta este simptomul principal. Pacienții se străduiesc adesea să se concentreze în timpul lecțiilor, temelor sau altor activități, fiind ușor distrași de stimuli externi. Ei nu reușesc să acorde atenție detaliilor în procesul de învățare sau în îndeplinirea sarcinilor, făcând frecvent greșeli din neatenție.Ei se străduiesc să-și mențină atenția și evită sau se opun frecvent sarcinilor care necesită concentrare susținută, cum ar fi temele sau sarcinile din clasă.
2. Hiperactivitate
Se manifestă prin neliniște persistentă, agitație frecventă, incapacitatea de a sta liniștit și mișcări nervoase pe scaun. Copiii pot părăsi locurile fără permisiune în clase sau în medii liniștite, alergând sau cățărându-se. Ei se străduiesc să se implice în activități sau jocuri liniștite, rămânând constant activi pe tot parcursul zilei.
3. Comportament impulsiv
Răspunsuri comportamentale rapide fără informații suficiente. Acționează impulsiv, fără a ține cont de consecințe și urmând interesele momentane, ceea ce duce adesea la certuri sau dispute cu colegii și la rezultate negative. Îi întrerupe pe ceilalți în timp ce vorbesc sau se grăbesc să răspundă înainte ca profesorul să termine o întrebare, fiind incapabili să aștepte răbdători la rând.
4. Dificultăți de învățare
Deficitul de atenție și hiperactivitatea interferează cu înțelegerea în clasă, viteza și calitatea realizării temelor, ducând la performanțe școlare slabe, care adesea sunt sub nivelul pe care l-ar sugera capacitatea lor intelectuală.
Experții ne sfătuiesc ca, în calitate de părinți, să observăm atent comportamentul copiilor noștri. Dacă observăm anomalii – cum ar fi activitate excesivă, neliniște persistentă sau dificultăți semnificative de învățare – este esențial să le luăm în considerare. Chiar dacă copilul pare inteligent, dar dezinteresat de învățare, ar trebui să acordăm prioritate unei evaluări medicale amănunțite pentru a preveni apariția sau agravarea afecțiunilor.