Unii copii sunt sociabili din fire, nu sunt niciodată timizi în prezența străinilor; alții sunt timizi și ezitanți, retrăgându-se la cea mai mică provocare. De ce există diferențe atât de mari de temperament? De ce copiii altora radiază încredere, în timp ce al meu se luptă cu îndoiala de sine?
Adevărul este că fiecare copil ascunde în adâncul sufletului său diferite grade de nesiguranță.Cauzele inferiorității sunt multiple, dar nesiguranța lor provine adesea din educația greșită a părinților. În special aceste trei comportamente fac dificilă creșterea unor copii încrezători. Criticarea și minimalizarea frecventă a copiilor Părinții chinezi par să prefere în mod special „educația bazată pe critică”, crezând că aceasta încurajează umilința și menține motivația de a merge mai departe.Cu toate acestea, această abordare variază foarte mult de la un copil la altul. În realitate, mulți copii sunt afectați de astfel de critici. Această negare constantă, care se apropie de abuzul verbal sau de înjurături, nu îi motivează pe copii să depună mai multe eforturi, ci le afectează entuziasmul.
Frugalitate excesivă în creșterea copiilor
Unii părinți, dorind să-i facă pe copii să aprecieze dificultatea de a câștiga bani, subliniază constant mijloacele limitate ale familiei și munca grea pe care o depun. Deși acest lucru poate favoriza o mai bună înțelegere a dificultăților părinților, poate insufla și sentimente de inferioritate. O astfel de mentalitate de sărăcie poate chiar să-i facă pe copii să se simtă prinși într-un sentiment persistent de lipsă.Privarea materială în sine nu trebuie să genereze inferioritate; o perspectivă negativă asupra vieții este cea care cu adevărat seamănă semințele îndoielii de sine.
Obiceiul comparației Părinții își compară adesea copiii cu alții, ceea ce le erodează subtil încrederea în sine și cultivă tendința de a se concentra exclusiv pe defectele lor.În timp, copiii pot deveni perfecționiști care se concentrează pe defecte minore, irosind eforturi excesive în urmărirea unor obiective inutile. Chiar și atunci când excelează, ei continuă să se considere complet inadecvați. Fiecare copil este un dar unic. Lăsați deoparte prejudecățile și așteptările nerealiste. Sărbătoriți fiecare mic pas al creșterii lor. Ridicați mâinile și aplaudați-vă copilul din toată inima!